Marina Almășan a decis să devină vegetariană, în urmă cu câțiva ani. Într-un interviu recent, vedeta a recunoscut că are 56 de kilograme și că a renunțat la câteva alimente. Cu toate astea, Marina Almășan a precizat că nu este foarte strictă în ceea ce privește alimentația și uneori mai gustă din preparate ce conțin carne. 

Marina Almășan, motivul pentru care a devenit vegetariană

Vedeta a mărturisit că a făcut și foamea pentru a ajunge la kilogramele dorite. 

„Nu te victimiza. Nu știu, cu foamea, că asta e abstinență. Dulciuri nu, pâine din ani în Paști, făceam mișcare multă înainte să-mi rup piciorul. Mergeam de două ori pe săptămână, regulat, cu antrenor, la sală. Adică așa mi-am impus, pentru că dacă nu aveam antrenor, nu aveam 'mobilul' să merg. Acum, dacă am plătit antrenor, îmi spuneam 'nu se poate, e plătit antrenorul, trebuie să mă duc, pierd banii'. Și mă duceam regulat, acum am făcut o pauză. Deja o simt pe șolduri pauza și o să reîncep.Cred că am vreo 56 de kilograme. Cam așa. Destul.”, a declarat Marina Almășan pentru Viva!

Marina Almășan: „Nu știu, s-ar putea să fie o chestie psihică, dar mă simt mai ok”

„Da, dar nu una din aceea foarte strictă. Dacă, spre exemplu, mă invită cineva acasă și are numai cărnuri pe masă, adică mănânc. Nu fac pe mimoza, 'știți, eu numai cu salate'. Nu sunt atât de strictă, dar acasă nu. Îmi gătesc numai vegetarian. M-am obișnuit așa și mi se pare foarte ok. Adică mă simt mai ușoară așa, parcă mai curată. Nu știu, s-ar putea să fie o chestie psihică, dar mă simt mai ok.”, a mai spus vedeta pentru sursa citată mai sus. 

Cum era Marina Almășan în copilărie

Realizatoarea TV ne-a mărturisit că a fost o fire băiețoasă în copilărie și că și-a dorit cu ardoare să facă presă. Mai mult, Marina Almășan spune că tot copilăria a învățat-o cum să fie mamă, făcând practică pe frățiorul ei mai mic, de care trebuia să aibă grijă. 

Marina Almășan: Copilăria mea s-a curmat la 9 ani, când pe lume a venit „frățiorul meu”

„Eram genul acela de fetiță împachetată mai mereu în pantalonași scurți, cu genunchii plini de vânătăi și julituri și avându-și cartierul general prin copaci! La școală însă mă transformam într-o silitoare notorie, ambiția împingându-mă mereu spre a fi prima din clasă. În rest, citeam pe rupte, scriam poezii de pe la 4 ani și-mi doream să lucrez la „Casa Scânteii” ( actuala „Casa Presei” ), pe care o știam „pe dinafară”, dar mai ales ...„pe dinăuntru”: tata mă lua cu el la serviciu și, ore în șir, alergam pe holurile uriașe din marmură... visând să fiu ziaristă! 

Copilăria mea s-a curmat la 9 ani, când pe lume a venit „frățiorul meu”. Atunci, din copil m-am metamorfozat în dădacă. Părinții mei, neavând bonă, ma lăsau să-mi exercit spiritul „matern” asupra lui Sergiu. Povestea a avut și un efect benefic: mult mai târziu, când am devenit la rându-mi mamă, nici n-am simțit că am copil: știam la perfecție ce am de făcut. Aveam un soi de „deja vu”! 
Iată și o poză legată de ultima idee”, a povestit Marina Almășan pentru Spectacola, în urmă cu ceva timp.