„Nu poți compara niciodată doi actori, chiar dacă interpretează același rol”

SPECTACOLA: Faci parte dintre profesioniștii din domeniul teatral care au descoperit acest univers încă din copilărie. Ai crescut în teatru, tatăl tău fiind actor. Faptul că dintotdeauna ai cunoscut îndeaproape această lume este un avantaj pentru prezentul tău sau a fost un context care nu ți-a permis nici măcar să te gândești să faci altceva?

Matei Arvunescu: A fost şi este și în continuare un avantaj imens simplul fapt că am văzut de mic dincolo de mirajul scenei și am putut să privesc îndeaproape ce înseamnă procesul pregătirii unui rol. Și mai mult decât atât, știu că am în prezent parte de părerea cuiva avizat, cu o enormă experiență în spate, în fața căruia nu trebuie să mă ascund. 

SPECTACOLA: Ai avut perioada de „fiul lui”...? Ai simțit că ești comparat cu tatăl tău?

Matei Arvunescu: Nu. Poate că unii au facut-o, dar mie mi se pare imposibil. Nu poți compara niciodată doi actori, chiar dacă interpretează același rol. 

SPECTACOLA: Care este cea mai puternică amintre cu teatrul pe care o ai din copilărie?

Matei Arvunescu: Îmi amintesc că mama, care este medic, era de gardă la spital. Tata ne lua pe mine și pe fratele meu (care acum este și el medic) la teatru, unde urmăream repetiția și spectacolul din culise. După mergeam la spital să o vedem pe mama și apoi ajungeam acasă. 

SPECTACOLA: Ești absolvent al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București. Care este cel mai de preț bun pe care îl dobândește actorul cu diplomă în fața „civilului” care are doar talent?

Matei Arvunescu: Profesionalismul. Mijloacele tehnice. Și „refacerea”. Nu e de ajuns să îți iasă o dată o scenă sau un spectacol. Trebuie să refaci traseul, la fiecare reprezentație. Drumul personajului trebuie reparcurs, de fiecare dată. 

SPECTACOLA: Care au fost Marile Întâlniri din cariera ta de până acum?

Matei Arvunescu: Au fost foarte multe. Am avut această șansă, să întâlnesc de mic artiști extraordinari. N-aș vrea să fac o listă ca nu cumva să omit pe cineva.

SPECTACOLA: Care sunt astăzi profesioniștii în care ai încredere cu privire la sfaturile pentru cariera ta?

Matei Arvunescu: Tatăl meu, iubita mea şi doi-trei prieteni. Toți fac parte din domeniu, deci știu ca au o părere profesionistă și sinceră. 

„Nu cred că mulți dintre actorii tineri preferă statutul de freelancer, cred că nu au încotro”

SPECTACOLA: Ești actor al Teatrului Excelsior. Te-ai alăturat ultimul actualei trupe. Cum ai fost primit de colegii tăi? Cum te-ai acomodat?

Matei Arvunescu: Am avut o primire călduroasă și cred că am reușit să mă acomodez repede. Mai ales că știam destul de mulți membri ai colectivului. Dar ei sunt mai în măsura să judece cât de bine m-am adaptat la mediu.

SPECTACOLA: Mulți dintre actorii tineri preferă statutul de freelancer, pentru că oferă o mai mare libertate de a alege proiectele. Pe de altă parte, statutul de angajat garantează previzibilitate. Care este perspectiva ta asupra acestor două opțiuni?

Matei Arvunescu: Perspectiva mea este diferită. Nu cred că mulți dintre actorii tineri preferă statutul de freelancer, cred că nu au încotro. Nu suntem o țară cu o industrie de spectacol atât de dezvoltată încât să simțim această nevoie de libertate. De aceea sunt rare cazurile de oameni care refuză proiecte. Și angajarea nu îți oferă nicio previzibilitate, în afară de cea financiară. Din oricare situație ai face parte, tot trebuie să lupți să demonstrezi că ești capabil. Și după ce ai demonstrat trebuie, desigur, să lupți pentru a confirma acest lucru. De aceea, pentru independenți e mult mai greu. Ei trebuie să își asigure și traiul pentru a putea duce acestă luptă. 

SPECTACOLA: Printr-un exercițiu de imaginație, dacă ar trebui să te prezinți chiar acum unui regizor care nu te cunoaște, în ce rol ai vrea să te vadă?

Matei Arvunescu: Scheffler, din spectacolul „Urâtul”, în regia lui Madalin Hâncu.

SPECTACOLA:  Care este spectacolul care simți că te-a evidențiat în lumea artistică?

Matei Arvunescu: „Revizorul”, în regia lui Slava Sambriș.

SPECTACOLA: Cea mai recentă premieră la care ai invitat publicul a fost cea a spectacolului „Urâtul”, un spectacol care poate fi urmărit la Teatrul Excelsior și care a apărut din pasiunea voastră, a celor din distribuție, pentru actorie. Ați repetat fără constrângerile cuvântului „trebuie”. Cu toate acestea, rezultatul este remarcabil. Jucând în acest spectacol, ce ai învățat tu despre tine?

Matei Arvunescu: Am învățat că inspirația poate fi provocată sau stârnită. Nu trebuie mereu așteptată. Și am „reînvățat” cât de mult contează echipa și ce siguranță îți conferă jocul alături de prieteni. 

SPECTACOLA: Cum ai resimțit această perioadă în care și arta, fără doar și poate, a fost afectată?

Matei Arvunescu: În continuare se resimt urmări. De la bugetele micșorate ale instituțiilor, până la colegi care au renunțat la meseria lor și și-au găsit slujbe în alte domenii pentru a se putea întreține. 

„Sper să nu scap niciodată de emoţii”

SPECTACOLA: Referitor la tipologiile de pe scenă. Ești mai degrabă prințul cel frumos, sau neînțelesul din povești?

Matei Arvunescu: Sunt mai degrabă căpcăunul din pădure.  

SPECTACOLA:  Înainte de a urca pe scenă, ai un ritual de pregătire?

Matei Arvunescu: Da. Vin destul de devreme la teatru. Și chiar dacă repet cu colegii înainte de spectacol, mai trec odată prin toate scenele și singur. 

SPECTACOLA:  Mai ai emoții înainte de spectacole?
Matei Arvunescu: De fiecare dată și sper sa nu scap de ele niciodată. 

SPECTACOLA: Care este cel mai frumos lucru pe care ți l-a spus cineva vreodată, după un spectacol?
Matei Arvunescu: „Ai stofă de rol principal”

SPECTACOLA: Ai experiență pe mai multe scene ale teatrelor din Capitală. Ai observat că publicul este diferit? Fiecare teatru are... publicul său sau iubitorii artei „călătoresc” pentru titlurile bune?

Matei Arvunescu: Pasionații sigur ca migrează de la un teatru la altul. Dar în mare măsură fiecare instituție știe pe ce număr de oameni se poate baza. 

SPECTACOLA: Îți propui să ajungi și în lumea filmului, sau ești prea îndrăgostit de teatru?
Matei Arvunescu: Îmi propun de multă vreme, dar încă n-a fost sa fie. 

SPECTACOLA:  Cum ești tu, Matei, când nu ești pe scenă? 
Matei Arvunescu: Sper că agreabil. Și amuzant. 

SPECTACOLA:  Lasă-ne un mesaj pentru publicul care te-a aplaudat măcar o dată la teatru.
Matei Arvunescu: Vă mai aștept!