„Cocoşelul neascultător”, o poveste scrisă și pusă în scenă acum mai bine de o jumătate de secol de maestrul Ion Lucian, a revenit pe scena Teatrului EXCELSIOR, prilej pentru a o revedea în rolul principal pe actrița Mihaela Coveșeanu și pentru a o invita la un interviu despre emoțiile de pe scenă și de dincolo de ea. 

Despre muzică, actorie și… contabilitate

SPECTACOLA: Înainte de Actorie au fost... harpa și pianul. Cum și când a apărut pasiunea pentru muzică? Îți doreai o carieră în care să concertezi pe marile scene? 

Mihaela Coveșeanu: Mai bine spus, a fost pianul și apoi harpa. Am descoperit muzica în clasa a doua, când mergeam cu mama în vizită la un coleg de clasă. Mamele noastre erau și ele colege de serviciu. El avea o pianină. Pe vremea aceea, să ai o pianină în casă era un lucru foarte mare. Colegul meu lua lecții de muzică. Apoi am început să studiez și eu, cu același profesor. În clasa a V-a, mama m-a dat la o școala de muzică… „de cartier”, unde am început să studiez și harpa. Iar în clasa a VII-a am intrat la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”. Până în clasa a XII-a, mă vedeam concertând la Ateneu… Și, pentru că în paralel cu liceul am făcut și cursurile Școlii de Artă, Secția Canto-Muzică ușoară, mă vedeam pe diferite scene ale țării, ca solist vocal. 

SPECTACOLA: După Actorie... Facultatea de Finanțe-Bănci. E cel puțin bizară alegerea. Ai urmat cursurile acestei facultăți ca un plan de rezervă, în cazul în care scena devine prea... subiectivă?

Mihaela Coveșeanu: Poate că e puțin bizară alegerea, dar mi-am zis că poate fi un „backup plan” pentru, Doamne ferește!, varianta în care nu voi mai putea practica actoria din motive de sănătate. Un contabil poate sta pe un scaun pentru a-și putea face meseria, un actor însă… nu!

SPECTACOLA: Deși ești și muzician și... contabilă, oamenii te cunosc ca actriță. Iar rezonanța numelui tău duce, inevitabil, către fratele tău, actorul Gabriel Coveșeanu. Cât de des răspunzi la întrebarea „ești sora lui...”? Te deranjează comparația? Te ambiționează? Te amuză?

Mihaela Coveșeanu: Foarte des mi se întâmplă ca atunci când îmi spun numele, oamenii să se uite la mine o secundă-două și să mă întrebe: „Sunteți soția?” Iar atunci răspund, evident, „Nu, sunt sora!” Nu mă deranjează lucrul acesta, din contră, sunt mândră de fratele meu, de realizările lui și de faptul că este cunoscut de o țară întreagă.

SPECTACOLA: Printre cele mai dragi amintiri împreună cu fratele tău sunt vacanțele la bunici și reprizele de fotbal... în sufragerie. În copilărie, ai fost o prințesă războinică sau una delicată? 

Mihaela Coveșeanu: Da, e adevărat! Jucam fotbal în sufragerie, împreună cu Gabi și spărgeam bibelourile mamei.
Nu am fost deloc delicată, și chiar dacă sunt mai mică decât fratele meu, în copilărie eu eram cea „rea”, eu săream la bătaie. Deci eram tare războinică. Când plecam cu părinții în concediu era „scandal” pe locul din mijloc al banchetei din spate a mașinii. Evident că eu câștigam, pentru că tata îi spunea lui Gabi: „Las-o, mai, să stea ea, ca până ieșim din București, adoarme!”. E adevărat că dormeam în mașină tot drumul. 
 

„Când joci pentru copii, nu cred ca poți avea o zi proastă”

SPECTACOLA: Când ți-ai dat seama că Actoria este drumul? Cine te-a încurajat în această direcție?

Mihaela Coveșeanu: În clasa a XII-a! Eram în preajma balului de absolvire, pentru care câțiva dintre noi pregătiseră câte un moment artistic. Eu am recitat o poezie și, împreuna cu un coleg, am pus în scenă un fragment din „D’ale carnavalului”. Atunci a fost declick-ul și am hotărât că nu mai vreau la Conservator, ci la Facultatea de Teatru. Au fost niște discuții aprinse cu părinții mei care, evident, nu erau de acord cu decizia mea. Dar, ușor-ușor i-am convins și am putut merge pe drumul actoriei și cu susținerea lor. 

SPECTACOLA: Mă bazez pe experiența ta în contabilitate pentru niște procente: pentru un actor cu experiență, cât este talent, cât studiu, cât improvizație?

Mihaela Coveșeanu: Cred că trebuie să ai din toate ca să ieși pe „profit”. E important talentul și e important și studiul, zic eu, iar dacă te mai și pricepi să improvizezi, e succes 100% garantat.

SPECTACOLA: Joci atât în spectacole pentru copii, cât și pentru... oameni mari. Se spune că publicul format din copii este mai dificil, pentru că este mai sincer și nu are cenzura adulților. Care este părerea ta?

Mihaela Coveșeanu: Publicul format din copii nu este mai dificil, ci mai sincer. Copiii reacționează direct la ce văd, la ce primesc din partea actorului. Dacă îi iei cu tine în poveste, îți sunt alături până la final. Când joci pentru copii, nu cred că poți avea o zi proastă, pentru că te încarci cu energia și sinceritatea lor. 

SPECTACOLA: Care este cel mai frumos compliment pe care ți l-a făcut cineva după spectacol?

Mihaela Coveșeanu: Cel mai frumos compliment nu a fost spus, ci arătat: eram în spectacolul „Cocoșelul neascultător”, în care joc personajul principal – Cocoșelul. La un moment dat, în scena când Vulpoiul vrea să îl prindă pe Cocoșel, un copil a sărit pur și simplu pe scenă și a început să îl alerge pe Vulpoi. Vulpoiul având o înălțime de aproximativ 1,90 m, iar copilul nu cred că avea mai mult de 4-5 ani și, deci, cam un metru. 

„Pentru mine, Teatrul EXCELSIOR este ACASĂ”

SPECTACOLA: Ești actriță a Teatrului EXCELSIOR: Ce înseamnă pentru tine acest statut?

Mihaela Coveșeanu: Sunt actriță a Teatrului Excelsior din 1998. Este Teatrul la care joc încă de când eram în facultate. Nu m-am gândit niciodată la statut pentru că, pentru mine, Teatrul EXCELSIOR este ACASĂ. Au fost multe perioade în care am stat mai mult în teatru decât acasă. Este teatrul la care nu voi renunța niciodată, orice altă propunere aș avea!

SPECTACOLA: Există prietenii în lumea artistică?

Mihaela Coveșeanu: Da, există! Am două-trei prietene foarte dragi, la care țin foarte mult și știu ca sentimentul e reciproc. Știu ca oricând le-aș suna, ar fi acolo lânga mine! 

SPECTACOLA: Care este rolul care te pune în cea mai frumoasă lumină?

Mihaela Coveșeanu: Toate rolurile te pun într-o lumină frumoasă atunci când îți plac și le faci cu credință. Toate rolurile pe care le-am jucat mi-au fost dragi și pe toate le-am făcut cu plăcere. Nu aș putea alege doar unul.

SPECTACOLA: Care este cel mai dificil rol din cariera ta de până acum?

Mihaela Coveșeanu: Dacă înțelegi un rol, nu ți se mai pare dificil. De exemplu, când mi s-a propus să joc Leul din „Vrăjitorul din Oz”, am crezut că îmi va fi imposibil să fac acest personaj. Dar… mi-a ieșit!

 
SPECTACOLA: Teatrul EXCELSIOR oferă acum publicului un spectacol-bijuterie: „Cocoșelul neascultător”, proiectul-testament al maestrului Ion Lucian. Ce înseamnă pentru tine acest spectacol?

Mihaela Coveșeanu: Pentru mine, „Cocoselul neascultător” a fost primul spectacol pe care l-am jucat la Teatrul EXCELSIOR, în 1998. E debutul meu în Teatrul EXCELSIOR. Am jucat peste 500 de spectacole cu acest titlu, atât la sediul teatrului cât și în turnee prin țară. Este unul dintre spectacolele emblemă ale Teatrului EXCELSIOR.

SPECTACOLA: Când nu ești pe scenă ești „mama lui Catrinel”. Fetița ta e frumoasă foc și talentată. O încurajezi să facă teatru sau îți dorești o altă carieră pentru ea?

Mihaela Coveșeanu: Mulțumesc! Văd că are anumite abilități pentru această meserie și, dacă va vrea să facă teatru, bineînțeles că voi fi alături de ea. Dacă va vrea altă cariera, o voi susține indiferent de ce va alege!

„ Catrinel a fost la toate spectacolele în care joc, deja știe și replicile…”

SPECTACOLA: Ce spune Catrinel despre spectacolele în care joci?

Mihaela Coveșeanu: Catrinel a fost la toate spectacolele în care joc, deja știe și replicile…  Și, dacă la început, când avea 3 ani, o auzeam din scena spunând „E mami a mea!”, acum a înțeles că eu sunt actriță și că pe scenă joc un personaj, iar acasă sunt „mami a ei!”

SPECTACOLA: Ce rol ți-ar plăcea să îți fie încredințat în perioada următoare?

Mihaela Coveșeanu: Tocmai repetăm pentru un spectacol care va avea un succes foarte mare, cu siguranță, dar mai multe detalii nu vă pot da!  Pentru mine este o mare provocare! 

SPECTACOLA: Ce e cel mai greu pe scenă?

Mihaela Coveșeanu: Nimic nu e greu! 

SPECTACOLA:  Te atrage și lumea filmului?

Mihaela Coveșeanu: Ma atrage, dar nu am „față”. Nu cred că mă „iubește” camera! Eu sunt pentru scenă!

SPECTACOLA:  Un mesaj pentru spectatori, te rog!

Mihaela Coveșeanu: Vă aștept cu mult drag la spectacolele Teatrului EXCELSIOR pentru a va relaxa, a zâmbi, a râde și a trăi alături de noi!