Prezentatorul de la Radio ZU a ieșit să alerge, dis-de-dimineață, însă nici prin cap nu-i trecea ce avea să se întâmple. A alerga el ce a alergat,  până când, în calea lui și-a făcut apariția o vulpe.

“Ceasul a sunat şi de ziua mea la aceeaşi oră: 4:44. La 5.00 dimineaţa a început petrecerea. Aveam de sărbătorit. Zilele astea împlinesc doi ani de când îmi ţin obiceiul alergării în parc cu noaptea în cap şi cu toată viaţa în inimă. Azi, mi s-a întâmplat ceva nemaitrăit. Am întâlnit, de-a lungul alergărilor în Herăstrău, veveriţe, raţe sălbatice, pisici maidaneze, câini fără stăpâni, şobolani urbani sau bizoni de oraş. Dar azi, cum am trecut podeţul de la coada lacului, din bezna aleii au răsărit doi ochi foarte sclipitori. Azi, pentru prima oară, am văzut în Herăstrău o vulpe. Părea de-a casei. Mai mult m-am speriat eu de ea decât dânsa de paşii mei. O vulpe în inima oraşului. Un semn că în parcul ăsta, lăsat de izbelişte de autorităţi în ultimii ani, natura îşi vede de treaba ei şi se întoarce la sălbăticie. Vulpea, îţi spuneam, nu s-a speriat. Ba chiar a alergat în faţa mea, de ziua mea, preţ de un kilometru până când s-a făcut nevăzută într-o dumbravă a parcului. Cum să traduc întâlnirea cu vulpea, la 5.00 dimineaţa, în parc? Habar n-am. N-am învăţat asta până azi, când împlinesc 39 de ani. Poate întâmplarea mea e un fleac. Dar ce am învăţat până la 39 de ani e să primesc întâmplările vieţii, chiar şi cele aparent neînsemnate, exact aşa cum vin şi cum îmi sunt date. Pentru că, aşa cum îi spunea vulpea băiatului, “esenţialul e invizibil pentru ochi, clar poţi vedea doar cu inima”, a povestit Mihai Morar pe o reţea de socializare.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CE MI-A SPUS VULPEA, LA 5.00 AM, DE ZIUA MEA. Ceasul a sunat și de ziua mea la aceeași oră: 4:44. La 5.00 dimineața a început petrecerea. Aveam de sărbătorit. Zilele astea împlinesc doi ani de când îmi țin obiceiul alergării în parc cu noaptea în cap și cu toată viața în inimă. Azi, mi s-a întâmplat ceva nemaitrăit. Am întâlnit, de-a lungul alergărilor în Herăstrău, veverițe, rațe sălbatice, pisici maidaneze, câini fără stăpâni, șobolani urbani sau bizoni de oraș. Dar azi, cum am trecut podețul de la coada lacului, din bezna aleii au răsărit doi ochi foarte sclipitori. Azi, pentru prima oară, am văzut în Herăstrău o vulpe. Părea de-a casei. Mai mult m-am speriat eu de ea decât dânsa de pașii mei. O vulpe în inima orașului. Un semn că în parcul ăsta, lăsat de izbeliște de autorități în ultimii ani, natura își vede de treaba ei și se întoarce la sălbăticie. Vulpea, îți spuneam, nu s-a speriat. Ba chiar a alergat în fața mea, de ziua mea, preț de un kilometru până când s-a făcut nevăzută într-o dumbravă a parcului. Tot restul alergării m-am gândit, apoi, la întâlnirea Micului Prinț cu vulpea. În povestea lui Saint-Exupery, vulpea îi spune Micului Prinț: “Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţel, la fel ca o sută de mii de alţi băieţei. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, la fel ca o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…” Cum să traduc întâlnirea cu vulpea, la 5.00 dimineața, în parc? Habar n-am. N-am învățat asta până azi, când împlinesc 39 de ani. Poate întâmplarea mea e un fleac. Dar ce am învățat până la 39 de ani e să primesc întâmplările vieții, chiar și cele aparent neînsemnate, exact așa cum vin și cum îmi sunt date. Pentru că, așa cum îi spunea vulpea băiatului, “esențialul e invizibil pentru ochi, clar poți vedea doar cu inima.” #mihaimorar Vă mulțumesc pentru ????❤️.

A post shared by Mihai Morar (@mihaimorar) on Oct 13, 2020 at 11:41pm PDT