Monica Davidescu este mereu cu zâmbetul pe buze, însă viața ei a fost marcată profund de câteva drame. Recent, aceasta a vorbit despre cele mai grele momente din viața sa.

Monica Davidescu, despre dramele care i-au marcat viața

Monica Davidescu a rămas fără mamă, la doar 3 ani,iar ea și sora mai mică au rămas în grija surorii mai mari și a bunicii paterne.

„Moartea timpurie a mamei a făcut să fim trei copii responsabili. Educația bunicii se baza pe acțiune promptă la timpul potrivit cu grija celui de lângă tine, pentru care ești responsabil.

Sora cea mare ne avea în grijă pe noi cele mici, și toate aveam grija animalelor care trebuiau hrănite, adăpate și îngrijite la timpul potrivit, de trei ori pe zi, la ore fixe, aveam grija curățeniei și grija pregătirii mesei alături de bunica.

Toate treburile gospodăriei erau făcute după program bine stabilit și nu aveam voie la program de citit, teme sau joacă până nu terminam tot ce aveam de făcut în casă și în curte. Asta a făcut din mine un om responsabil, cu grija lucrului bine făcut. Distracția, relaxarea… după ce se împlinesc toate celelalte, dacă mai e timp”, a declarat Monica Davidescu pentru unica.ro.

Bunica a fost cea care a avut grijă de ea și care a sfătuit-o cum să se descurce în toate situațiile care i se ivesc în cale.

„De la bunica am învățat să mă descurc în orice situație ce ține de casă și gospodărie, bunica ne spunea povești, bunica ne-a învățat să coasem, să tricotăm, să spălăm, să gătim și mai ales să respectăm pe ceilalți respectându-ne pe noi înșine. Când plecam la școală trebuia să avem o ținută îngrijită chiar dacă hainele nu erau noi, acestea erau întotdeauna curate, călcate și deseori cârpite, cusute frumos, încălțările erau spălate și cremuite, să nu se vadă lipsurile materiale prin care treceam în perioada comunistă în care întreaga societate suferea„, a mai declarat actrița.

Monica Davidescu și-a amintit că a primit prima ei păpușă, la vârsta de 6 ani. 

„Ne-am înțeles bine întotdeauna dar, ca toți copiii, aveam și disputele noastre. Ne mai certam pe singura păpușă pe care o primisem eu după ce la 6 ani trecusem printr-o operație. Păstrăm și acum o legătură foarte strânsă și spunem ‘familia noastră acestui nucleu al celor trei surori, chiar dacă acum fiecare are casa ei, familia ei„, a mai spus Monica pentru unica.ro.

Și bunica din partea tatălui său a avut grijă de creșterea ei. 

„A fost figura maternă pentru mine. Ea a născut și crescut 7 copii, a fost văduvă de război, a răzbit prin sărăcia cruntă din acea perioadă, i-au murit doi copii la vârste diferite și al doilea soț. A trecut prin încercări grele. Și ne-a crescut și pe noi 4 fără mamă. Pe mine, cu cele două surori, una mai mare și cealaltă mai mică, și pe verișoara noastră, care a rămas fără mamă la 7 ani', spunea actrița într-un interviu mai vechi pentru libertatea.ro.

Monica Davidescu a urcat pe scenă la câteva ore de la moartea tatălui

O altă dramă care a marcat-o profund pe Monica Davidescu a fost moartea tatălui său. Actrița a urcat pe scenă la câteva ore de la decesul părintelui său. 

„La altă piesă…am trăit o emoție atât de puternică, imposibil de uitat. Murise tata în dimineața aceea și totuși seara, strivită de sentimentul copilului orfan, am urcat pe scenă și am spus prima replică ‘Papa, sunt atât de fericită să te văd! spectatorii nu au știut, ei au avut parte de 2 ore de comedie și bună dispoziție”, a dezvăluit actrița.

„În seara aceea m-am ales cu 6 tați însă, 6 oameni care m-au luat în brațe ca pe copilul lor, toți prezenți în scenă și în culise, chiar la cabină cu mâinile pe umerii mei în timp ce mă machiam ca să ascund lacrimile. Le sunt recunoscătoare lor: Grigore Gonța, regizorul și profesorul meu, Dinu Săraru, directorul teatrului la acel moment, Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică și Valentin Uritescu, tații mei de după tata”, spune Monica Davidescu.