Maia Morgenstern a fost invitată în emisiunea Exclusiv Vip, de la Prima Tv, unde a povestit despre cum era sărbătorită Ziua Femeii în casa ei, în copilărie, dar și cum este răsfățată astăzi de către cei trei copii ai săi. 

„Mame poate că o să fim toate, poate că nu o să fim toate, dar cu siguranță suntem fiicele mamelor noastre”

„La noi, în casa noastră, 8 martie era întâmpinat cu veselie, cu respect. N-aș vrea nici să vă întristez, nici să devenim foarte țepeni și convenționali. Sunt suficiente motive și subiecte la care medităm și ne gândim serios. Dar 8 martie era, așa am fost învățată, așa am crescut, ca o sărbătoare a femeii. Mame, poate că o să fim toate, poate că nu o să fim toate, dar cu siguranță suntem fiicele mamelor noastre. Nici nu e mare filozofie în ce spun eu acum, e doar bucuria de a spune La mulți ani!, doamnelor, domnișoarelor, femeilor, fetițelor, bunicilor din viețile noastre și să le urăm sănătate. Și să ne rugăm pentru pacea lor, pentru bucuria lor și bucuria înseamnă pace, înseamnă liniște, înseamnă bucuria de a petrece sărbătorile alături de cei dragi, de cei care te respectă, pe care îi iubești, pe care i-ai crescut, la care te raportezi, cu care depeni amintiri. (...)  
Îmi amintesc cum eu, la rândul meu, îi pregăteam câte o surpriză mamei sau nu știu ce desen mai făceam, sau nu știu ce pregăteam, mă străduiam foarte tare, pregăteam un chec, jumate ars, jumate crud, dar încercam, cel puțin, să marchez, așa cum o fac și copiii mei. Și darurile prețioase din partea lor, sunt cele făcute de ei înșiși: cântece, poezii, desenele pe care mi le făceau și mi le fac, și acum mi le trimit. Ei știu că iubesc desenele foarte mult și câte o creație a lor. Astea reprezintă cele mai frumoase daruri. ”, a povestit Maia Morgenstern, la Prima TV. 

Maia Morgenstern: „Sunt focare ale durerii. Sunt povești teribile, povești ale războiului, care ne cutremură”

Marea actriță nu a stat nepăsătoare în fața tragediilor cu care se confruntă refugiații din Ucraina. Aceasta și-a pus la dispoziție apartamentul și, împreună cu colegii din teatru, încearcă să ajute, cum poate, la alinarea durerii oamenilor fugiți din calea războiului. 

„Sunt lucruri dureroase pe care le trăim, nu pentru că aș fi expert și nu mă erijez în a discuta nici politică, nici tactici. Departe de mine, pentru că nu mă pricep și nu vreau să mă trezesc vorbind, să mai spun cine știe ce prăpastie, să-mi dau cu părerea. Așa cum nu-mi dau cu părerea nici în operațiile pe creiere, nici în cum se construiește o autostradă, nu-mi dau cu părerea, pentru că nu mă pricep. (...) Am declarat, în mod public, nu fac din asta un capăt de țară, nu bat monedă. Atât cât e nevoie, cât, cum e nevoie, fără a mă erija în altceva, decât de a întinde o mână de ajutor în dreptul meu și o fac cu inima curată, cu inima deschisă, deși nu vă ascund faptul că m-au traversat simțăminte ambivalente, pentru că nu de puține ori, buna mea credință, dorința de a ajuta, de a întinde o mână, au fost răstălmăcite, folosite în alte scopuri. Dar nu despre asta vorbim acum. (...) Apartamentul meu, cum am mai spus, nu vreau să fac din asta un act de glorie, stă la dispoziție, fără niciun fel de obligație, într-o transparență totală, atât cât va fi nevoie. De asemenea. (...) Suntem aici pentru a oferi fiecare cât poate, așa cum ne pricepem noi. (...) Sunt povești impresionante și de multă vreme auzim și de alte colțuri ale lumii, peste tot în lume, când și când, sunt focare ale durerii. Sunt povești teribile, povești ale războiului, care ne cutremură”, a mai spus actrița.