Timp de aproximativ două săptămâni înainte de sosirea micuței, Nara a fost în travaliu prodromal (care presupune contracții ce pregătesc colul uterin pentru travaliu). Avea contracții în fiecare noapte timp de câteva ore, care se estompau apoi. Se trezea simțindu-se "învinsă și tristă". Corpul ei era chinuit și prea epuizat pentru a funcționa corect. În săptămâna următoare, soții au încercat toate metodele naturale pentru a induce travaliul. Nara era deja foarte dilatată, iar capul bebelușului se afla foarte jos, dar micuța nu era încă pregătită.

"Pe 7 aprilie, odată cu coborârea soarelui, am ieșit la plimbare cu cei doi micuți așa cum făceam în fiecare seară, dar ceva s-a schimbat. Când i-am privit, am surprins câteva clipe din trecut, dar și din ceea ce avea să fie. Brusc, am fost cuprinsă de emoție, știind că dragostea noastră avea să crească pentru a primi un alt suflet și că lucrurile aveau să se schimbe din nou. Când m-a lovit realizarea, a fost ca și cum aș fi apăsat un buton și am început să am contracții. Am întrerupt plimbarea și ne-am întors acasă, deoarece picioarele mele nu m-ar mai fi putut duce mult timp", spune aceasta.

"La 23:31, la fel ca în multe alte nopți, contracțiile mele s-au diminuat și am simțit că iarăși am interpretat greșit semnalele corpului meu. Am ajuns în cele din urmă în pat la 1:30 dimineața și, după ce am rostit o rugăciune, mi-am mângâiat burtica și am lăsat oboseala să mă copleșească. Undeva între somn și conștiență, am simțit contracția cea mai puternică de până atunci. Am început să mă trezesc doar pentru a fi trasă înapoi de o altă contracție la câteva minute distanță. După 10 minute de contracții continue, am început să țip de durere, ceea ce l-a trezit pe soțul meu, care adormise lângă mine. Știam că travaliul adevărat începuse. Între contracții, simțeam mereu nevoia să merg la baie, ceea ce făcea durerea aproape insuportabilă. La acest punct, totul devenise confuz și îmi amintesc vag că l-am strigat pe Lucky să cheme moașa noastră în timp ce eram în pat, în patru labe. În timpul uneia dintre contracții mi-am dat seama că moașa noastră nu ar ajunge la timp și că trebuia să am încredere în corpul meu să o ghideze pe micuță în această lume.

Singurul lucru pe care îl amintesc mai clar a fost vocea lui Lucky rostind o rugăciune și simțindu-mă în pace, știind că totul avea să fie așa cum trebuia să fie. Când am simțit capul ei coborând, am lăsat corpul să facă ceea ce îmi spunea, iar Lucky s-a asigurat că-i susține capul în timp ce corpul ei îl urma. Ca și cum ar fi fost ridicat un voal, l-am auzit vorbindu-i și spunându-mi că ea este aici și punând-o pe pieptul meu. Când am aruncat o privire peste ceas, mi-am dat seama că trecuseră doar 7 minute de la momentul în care am simțit nevoia să o simt lângă mine. După aproximativ 15 minute, moașele noastre au intrat pe ușă. Când am auzit păsările începând să ciripească în afara ferestrei noastre, ne-am lăsat purtați de somn cu cel mai nou membru al familiei noastre, micuța Whimsy Lou", a conchis Nara.

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by nara (@naraaziza)