Ziua pentru aprecierea persoanelor celibatare (#SinglesAwarenessDay), celebrată după Ziua Sfântului Valentin, este un prilej de celebrare şi apreciere a celor care nu se află într-o relaţie. A fi celibatar nu este neapărat o lipsă de opţiuni, ci mai degrabă o alegere, aceea de a nu-ţi lăsa viaţa să fie definită de statutul relaţional.

Dacă cei care se află într-o relaţie au şansa de a experimenta bucuriile Zilei Sfântului Valentin, de ce nu ar putea şi celibatarii să se bucure de o zi a lor? Este de asemenea o zi propice recunoaşterii altor forme de afecţiune, cum ar fi cea între membrii unei familii sau între prieteni, precum şi dragostea de sine. O astfel de sărbătoare îşi propune să ne aducă aminte că nu trebuie să fii într-o relaţie ca să celebrezi viaţa şi că secretul fericirii este abilitatea de a fi împăcat cu tine însuţi, scrie Agerpres.

Tot azi, ziua bomboanelor gumate 

Bomboanele gumate prezintă o textură gelatinoasă similară oarecum cu jeleul, dar mult mai densă. Sunt comercializate într-o varietate de culori şi de arome, de la cireşe, lămâie şi strugure la lemn dulce, iar ziua de 15 februarie le este dedicată (#GumdropDay).

Bomboanele gumate au fost inventate se pare de Percy Trusdale în 1801. Sintagma ''bomboane gumate'' datează din anii 1850, când a fost menţionată în Illinois State Chronicle, într-un articol despre un magazin de dulciuri deţinut de George Julier. 

E şi ziua... hipopotamilor

Ziua mondială a hipopotamilor (#WorldHippoDay), marcată pe 15 februarie, este un prilej de a aprecia aceste creaturi masive, care petrec mult timp în apă.

Potrivit experţilor, specia a evoluat în Africa cu circa 8 milioane de ani în urmă. Deşi aparent seamănă cu caii şi porcii, aceste mamifere semiacvatice sunt de fapt înrudite îndeaproape cu balenele, delfinii şi marsuinii. În prezent, hipopotamii trăiesc în ţări precum Zambia şi Tanzania.

În 2006, Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN) a clasat hipopotamii drept specie vulnerabilă după ce a stabilit că populaţia a scăzut cu până la 20% în ultimele două decenii. Seceta a dus la pierderea habitatului, vânătoarea şi braconajul hipopotamilor pentru carne şi dinţii din fildeş reprezentând de asemenea o mare ameninţare.

În greaca veche, cuvântul hipopotam înseamnă ''cal de apă'', un nume potrivit pentru aceste fiinţe care îşi petrec cea mai mare parte în apă, dar care, în mod surprinzător, nu ştiu să înoate. Hipopotamii îşi pot ţine respiraţia sub apă până la cinci minute. Unul dinte motivele pentru care hipopotamii petrec atât de mult timp sub apă este pentru a-şi proteja pielea de razele soarelui. Le place totodată să se tăvălească prin nămol întrucât îi ajută să se răcorească.

Hipopotamii sunt recunoscuţi pentru masivitatea lor (un exemplar poate cântări 1.300 de kilograme), dar şi pentru viteza de deplasare - pot alerga cu circa 30 de kilometri pe oră. Înzestraţi cu colţi masivi şi cu o natură agresivă, hipopotamii sunt animale foarte periculoase: ucid circa 500 de oameni în fiecare an în Africa.