Relația dintre Oana și Viorel Lis a început în cadrul primăriei. Cei doi nu aveau nicio treabă la început, iar Oana nici nu-și făcea gânduri cu privire la un bărbat de teapa lui Viorel de la acea vreme. Jocul lor de-a șoarecele și pisica a durat în jur de doi ani, Oana având numai 18 ani când și-a început relația.

Totul a pornit de la postul Oanei din cadrul primăriei, acolo unde Viorel pusese ochii pe ea, dar în legătură cu care nu avusese niciun curaj să facă primul pas.

Oana nu ar fi crezut vreodată că putea atrage un bărbat real, fiind mai slabă și mult mai tânără, spune ea. Apoi, venind dintr-o familie traumatizantă, Oana a văzut o scăpare în fostul primar care avea să îi devină soț.

„Prietena mea, cea pe care o plăcea Viorel, își făcuse un iubit. Ea nu a avut o relație în mod obișnuit cu Viorel. Dar, eu, fiind diferența de vârstă foarte mare între noi, nici nu m-am gândit că va fi ceva între noi. Dacă stau să mă gândesc acum, nu am avut niciodată vreun gând cu el, dar, culmea, nici el cu mine. Dacă stau acum să mă gândesc, probabil că eram mică, slabă, nu eram femeie în sensul adevărat al cuvântului, să atrag un bărbat. Aveam 18 ani, iar el 53.

Cred că erau două persoane în mine. Un copil traumatizat și o femeie care încerca să iasă la suprafață, care încerca să-și schimbe destinul, să facă ceva să scape din menghina unei familii care m-a chinuit”, dezvăluie Oana Lis, în podcastul Povesti de Film, cu Mara Banica.

Momentul în care a realizat că o place

La început nu s-au iubit, dar s-au cunoscut mai bine și au realizat că amândoi erau suflete curate. Cel mai mult a impresionat-o pe Oana la Viorel faptul că o ajuta, ea având mai multe probleme acasă, avându-l și pe fratele său mai mic în grija ei.

„Probabil că după doi ani de când am început să ne cunoaștem. Cred că am început să avem sentimente unul față de altul pentru că, și acum îi mai reproșez câteodată, el nu m-a iubit de la început și nici eu pe el. El a simțit că sunt un suflet bun, iar eu am simțit că el e un suflet bun care mă va ajuta. Cam așa a fost. După 2 ani de când îl cunoșteam, mi-am dat seama că avem același semn de naștere în același loc. Nu are cum să fie întâmplător dacă te gândești la alte vieți sau un destin. 

Ușor, ușor trece timpul și la un moment dat veneam acasă și îl întrebam pe fratele meu când veneam de la serviciu dacă mă sunase cineva pe fix. Fratele meu începuse să mai crească, trebuia să îi mai dau câte o ciocolată ca să-mi zică. Știi cum sunt copiii.

Și îmi zice că mă sunase cineva, dar care nu-și spusese numele. Mai târziu, din nou îmi spune că m-a sunat cineva, de data asta îmi spusese că era cineva de la primărie. Mă gândeam că m-a sunat cineva de la serviciu. Apoi, îmi spusese că era vorba de un bărbat Viorel. Chiar și așa, nu m-am gândit că era Viorel Lis, că nici la primărie nu-l vedeam, avea și altă intrare, iar lumea era mereu pe el. Era o organigramă”, povestește Oana Lis.

Momentul în care și-a dat seama că Viorel o plăcea a fost când un director din cadrul primăriei o trimitea în biroul lui cu un dosar gol.

Pentru Oana, aceste întrevederi nu erau ușoare, deoarece Viorel se afla într-o poziție de putere, astfel că trebuia să respecte cu strictețe regulile interioare.

„După, mă întreb cine era Viorel din primărie. Mi-am dat seama că mă place atunci când mă trimisese un director la Lis cu un dosar. Tot mai des mergeam cu dosare la el și i le lăsam pe birou. Mă mai întreba ce mai fac, despre mine, cum era viața mea. Pe mine mă enerva când făceam asta, că trebuia să fii mai protocolar, să am grijă ce vorbesc, cum fac. Mie îmi plăcea la mine cu scrisorile și ce făceam eu la mașina de scris.

Într-o zi, mă uit în dosar ce e așa important de trebuie să merg eu, în loc de director. Când mă uit, dosarul era cu foi goale. Mă chema doar ca să mă vadă. Atunci mi-am dat seama că mă place”, spune Oana Lis.