Florin Enceanu ar putea scrie el însuși o carte despre modul în care a reușit să creeze un adevărat fenomen, cu pași mici, dar siguri, mânați cumva de mâna destinului. Ne-a mărturisit că „totul a început în sufragerie”. Avem, în istorie, cazuri celebre de oameni care au făcut lucruri extraordinare, pornind dintr-un garaj sau alte locuri mici simple. Într-un timp relativ scurt, Florin Enceanu a reușit, prin editura sa, să ajungă în casele și mâinile a milioane de români. Astăzi, editura sa, este cunoscută drept editura vedetelor, după ce mai multe celebrități și-au publicat cărțile prin intermediul său.

„Totul a început în sufragerie…

Îmi amintesc cu o emoție aparte momentele de începuturi, ca firmă. Cum multe business-uri mari au început în garaj, prima noastră zi și-a avut sediul în sufragerie, într-un birou improvizat.
Depozitul era holul apartamentului, iar marketingul și relațiile cu clienții își desfășurau activitatea în sufragerie. Rememorez cu mare plăcere cum scriam de mână fiecare AWB care pleca de la noi sau cum reumpleam imprimanta cu tuș în baie, întrucât nu ne permiteam să cumpărăm toner nou pentru ea.

Ceea ce face cu totul interesantă (sper eu) această poveste este faptul că firma pe care am înființat-o nu avea nici cea mai mică legătură cu activitatea editorială.
Am început ca o agenție de marketing ce oferea servicii de tip business to business, primul proiect de anvergură fiind în domeniul cercetării - un real succes, cu rezultate foarte bune și care ne-a oferit motivația necesară  că putem să performăm.

 Ce nu știam noi în acel moment, era că destinul ne rezervase un alt plan. De unde a plecat totuși scânteia cu editura?

De la o colaborare avută în momentul potrivit, cu oamenii potriviți”, ne-a declarat Florin Enceanu.

Decizia care a schimbat totul

„Am avut oportunitatea de a ne ocupa de marketingul unuia dintre pionierii psihologiei în România, căruia i-am și lansat prima sa carte. Lansarea a fost cu una cu rezultate peste așteptări, iar acest lucru a fost începutul a ceea ce urmă să devină Bookzone.  Recunosc, nu a fost ușor. La început nu se punea problema despre bugete de marketing, însă rezultatele au vorbit de la sine și astfel am ajuns să avem o serie impresionantă de recomandări de la autori, într-un timp foarte scurt.

 O idee revelatoare a acționarilor sau pură întâmplare?

Fiind o firmă de marketing, editura noastră s-a înființat datorită cererii autorilor și nu pentru că eu, ca acționar, am avut neapărat o viziune extraordinară.  Practic, la noi s-au întâmplat lucrurile puțin diferit decât într-o editură, acolo unde editorialul înființează marketingul și nu invers, așa cum era în cazul nostru.
În concluzie, am pornit la drum ca firmă de marketing și am continuat ca editură, iar decizia de a continua în acest domeniu fascinant a fost cea mai bună pe care o puteam lua”, povestește directorul editurii.

Cheia succesului: „Am învățat toate aceste lucruri din mers”

Florin spune că a învățat multe lucruri din mers, pe măsură ce se lovea de multe situații. A întâmpinat și erori, din care, bineînțeles, a învățat, și are și un sfat pentru tinerii antreprenori la început de drum.

„Trebuie să recunosc faptul că mă amuz acum, văzând o serie de tineri antreprenori cum se blochează cu ideea lor în planul de marketing sau mai mult, în crearea unui logo sau a unui website. Le-aș recomanda tuturor, să lase detaliile deoparte și să se apuce de treabă. Implementarea unei idei poate fi în sine un proces creativ și de cele mai multe ori, așa zisele probleme pe care le vedem la început se dovedesc a fi oportunități sau pur și simplu se rezolvă de la sine.
Ca o mică dezvăluire amuzantă. În momentul în care am dat prima comanda de cărți în tipografie, mi-au fost cerute o serie de detalii tehnice printre care și ISBN-ul. Era pentru prima dată când auzeam acest termen, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce presupune el și ce îmi cereau acei oameni. Totuși, pentru că discuția era una telefonică, am tras de timp cât am putut pentru a căuta în timp real termenii pe net și să pot duce discuția la bun sfârșit. Drept dovadă că primul tiraj de carte nu a putut fi livrat în librării întrucât nu avea ISBN sau cod de bare. Pentru cei care nu sunt familiari cu termenul, ISBN-ul reprezintă pentru o carte, cam același lucru cu un CUI pentru o firmă, este un cod unic de identificare.
Evident, am învățat toate aceste lucruri din mers și mă gândesc de multe ori privind lucrurile retroactiv. Dacă aș fi dispus să fac aceiași pași, acum când știu toate dificultățile prin care am trecut. Răspunsul fiind mereu același: nu, nu aș putea să mai trec prin toate acele etape”, a mărturisit omul de afaceri.

„Faptul că nu știam să fac analize de profit, m-a ajutat să nu falimentez”

Mai mult, directorul editurii spune că tocmai faptul că nu stăpânea atât de bine zona de business l-a ajutat să nu renunțe la afacere și să persevereze, dând exemplu cum statisticile arată că primii trei ani sunt decisivi în viața unui business.

„Statistic, doar 3% din firmele nou înființate rezistă în primii 3 ani. Ei bine, un factor important în continuitatea noastră a fost modul în care eu făceam calculele de profit. Spun asta pentru că în primul an de la înființare, profitul raportat la timpul alocat era unul foarte mic. Cu siguranță dacă aș fi avut acces la analizele de astăzi, aș fi regândit probabil totul, însă la acea vreme profitul era doar un termen pentru mine, nimic mai mult. Sunt șanse mari ca tocmai acest lucru, că nu eram atent la profit și nici nu știam să-l calculez corect, ne-a ajutat să nu falimentăm.

Entuziasmul de a reuși și faptul că vedeam că există o evoluție a cifrei de afaceri la care adăugăm și satisfacția autorilor, era tot ce conta și singurele repere în primii 2 ani de activitate.

Nu doar că am reinvestit profitul, dar aveam venituri mai mici decât angajații.

Tot din dorința și entuziasmul caracteristice vârstei, combinat și cu un soi de zgârcenie, cheltuiam extrem de puțin. Mă limitam la salariul minim, cât să nu plătesc taxe mari la stat și aceia erau singurii bani pe care îi scoteam din firmă și am continuat așa mult timp. Prima dată când am retras dividende din firmă, în interes personal, s-a întâmplat abia după primii 5 ani de activitate.
Nu au existat concedii în afara țării, cum și zilele de concediu ca antreprenor au fost mult mai puține decât ca angajat, în sensul că rar îmi luam mai mult de 10-15 zile de concediu pe an, iar cele mai lungi concedii erau de maximum o săptămână, în primii ani de activitate”, ne-a mărturisit directorul editurii.

Primul sediu a fost într-o clădire fără încălzire, dar cu o istorie aparte

„Povestea noastră este atipică și când vine vorba de locul unde ne-am desfășurat activitatea. Primul nostru sediu, a fost într-o clădire foarte veche, fără încălzire, unde ne-am permis să închiriem 20 de mp.
Este vorba de clădirea unui fost institut de cercetare și proiectare de pe vremea comunismului, cu 10 etaje și cu doar 2 băi comune, pe fiecare etaj, clădire în care în anotimpul rece, în interior, era mult mai frig decât în afara sa.
Vorbim totuși de o clădire plină de istorie, în a cărei arhivă găsești tablouri din perioada de glorie a comunismului și cadre cu oameni foarte zâmbitori și mult mai lipsiți de griji față de cei de acum.
Am găsit arhive cu tone de proiecte ale marilor uzine din România, proiecte realizate pe foaie de calc, așa cum se proiecta la acea vreme, cu echerul și raportorul pe masă.
Din acele mii de oameni, au rămas o mână de proiectanți cu media de vârstă de 60-70 de ani, care sunt însă singurii ce pot repara sau interveni la proiectele uzinelor mari rămase în funcțiune în acest moment”

Lipsa de experiență în domeniu a fost cheia succesului

A avut curajul să facă lucrurile altfel, să se bazeze pe instinct și spune că dacă ar fi fost un expert în acest domeniu, probabil nu ar fi avut același succes.

„O să fiu sincer. Dacă aș fi urmat procedura standard, de a lucra mai întâi în domeniu ca angajat, să învăț, și apoi să aplic în propria firmă respectivele învățăminte, cu siguranță aș fi falimentat. Din simplul fapt că aș fi făcut lucrurile la fel ca toți ceilalți și deja piața de carte era una matură, cu jucători foarte mari, pe care nu-i puteai depăși, copiindu-i.

Faptul că nu aveam experiență în domeniu și mai mult, toți colegii angajați ulterior veneau din domenii total diferite, a fost un mare avantaj. Am văzut noi oportunități și am privit lucrurile dintr-un unghi total diferit.

 Eram și foarte bucuros când proprii autori ne prezentau și recomandau exact așa altor autori, citez “la Bookzone e diferit”.

Nu am reinventat roata, nu vreau să înțeleagă cineva că noi am făcut minuni, dar totuși am avut o contribuție foarte mare la schimbarea pieței de carte din România.
În momentul în care am intrat pe piața de carte națională, editurile mari nu se bazau absolut deloc pe platformele proprii, practic mulți nu prea existau în online. Văzând însă rezultatele noastre, la care se adaugă și pandemia, în acest moment absolut toate editurile au pus tot mai mult accent pe online, pe site-urile proprii și pe a lansa cărțile în exclusivitate pe propriile platforme, așa cum am început noi”; arată acesta. 

„Mihai Bendeac a fost prima vedetă care ne-a doborât site-ul în momentul lansării”

„Drumul de la start-up-ul din 2015 la societatea premiată de registrul comerțului, cu locul 2 la nivel național, nu a însemnat nimic altceva decât rezultate fantastice pentru autori și transparență. Am fost și încă suntem, singura editură din România care le-a oferit rapoarte, în timp real, autorilor. Fiecare autor, primește un user și o parolă pentru a se loga în sistem și poate verifica în timp real numărul de comenzi, cât și suma ce îi revine pentru raportul respectiv.
Și faptul că suntem pe primul loc cu cea mai bună medie de vânzări pentru autorii români, ne-a ajutat ca numărul autorilor importanți să crească exponențial de la un an la altul. 

Mihai Bendeac a fost prima vedetă care ne-a doborât site-ul în momentul lansării.
Așa cum importanța unei firme este direct proporțională cu nivelul resursei umane, așa și o editură este definită prin portofoliul de autori.
Am mai spus asta si cu alte ocazii, pentru noi ca editură, deschizătorul de drumuri a fost actorul Mihai Bendeac, mult timp fiind chiar cunoscuți ca “editura lui Bendeac”. Lucru care evident ne-a onorat și în continuare în discuțiile private pe care le avem îi spun că nu voi uita, că el ne-a ajutat extraordinar de mult în dezvoltarea noastră.
Însă ceea ce a urmat a fost peste orice așteptare, iar acest lucru i se datorează în mare parte lui Mihai Morar. Mai mult decât o persoană publică, Mihai a devenit un sprijin real, o voce prin intermediul căreia am reușit să doborâm recorduri, site-uri și nu doar la lansarea cărții-fenomen “Despre Sensul Vieții”, ci și în cadrul mai multor campanii realizate împreună.
Ceea ce vreau să scot în evidență este că toți autorii sunt extrem de importanți pentru noi, cu atât mai mult cei cu care am pornit la drum. Fiecare dintre ei a avut o contribuție importantă in piața de carte din România și pentru asta vom fi mereu recunoscători”, a mai spus acesta

Editura vedetelor nu publică doar vedete

Deși au devenit cunoscuți  prin titlurile unor oameni deja celebri, Florin Enceanu spune că visul lui este să aducă în fața publicului cât mai multă calitate, indiferent de autor. 

„Nu, nu publicăm doar vedete, avem și traduceri, premiate chiar.
La târgul de carte Gaudeamus am fost întrebat dacă publicăm doar cărțile personalităților și cum nu era prima dată când am fost întrebat asta, mi-am dorit să aflu de unde vine percepția aceasta și am cerut mai multe detalii. Am aflat, în sfârșit, care este motivul acestei întrebări. Faptul că personalitățile noastre, precum Horațiu Mălăele, Mihai Bendeac, Florin Piersic, Andreea Marin sau Mihai Morar, au o expunere mult mai mare datorită notorietății lor, publicul nu reușește să afle și de celelalte titluri ale noastre: “Gambitul Damei”, cartea care stă la baza miniseriei care a făcut furori pe Netflix, “Mâine, mâine poate mâine” cea mai premiată carte a anului 2022, locul 1 atât pe Goodreads, cât și pe Amazon sau chiar “The Seven Moons of Maali Almeida”, de Shehan Karunatilaka, cartea care a câștigat Booker Prize 2022, cel mai important titlu după premiul Nobel.
O altă autoare străină, foarte dragă nouă, care a făcut publicul de la Gaudeamus, să plângă literalmente, cu povestea să fascinantă de viață este Lidia Maksymowicz. Probabil ați auzit deja de Dr Mengele, cunoscut și ca îngerul morții, din cauza atrocităților cauzate copiilor din lagărele de la Auschwitz, pe care făcea experimente a căror reușită se știa din start că va fi una foarte mică. Ei bine, Lidia este unul dintre acei copii, iar cartea sa “Eu sunt 70072”  este una de excepție. Așadar, vă promitem: Bookzone este mai mult decât o simplă editură și cărțile noastre oferă lumi mai fascinante și povești mai complexe decât ați putea crede la prima vedere.

Ar mai fi multe de spus, însă vă las doar atât din povestea mea, a noastră, pentru că este timpul să mă întorc la treabă și să mă asigur că toate poveștile ce merită a fi spuse vor vedea lumina tiparului”, a concluzionat Florin Enceanu.