Unul dintre veteranii Studiourilor Buftea, Pompiliu Avram și-a dedicat cinci decenii din viață filmului, timp în care a lucrat la realizarea a zeci de titluri sonore, semnate de regizori de marcă ai cinematografiei autohtone. S-a născut în luna octombrie a anului 1951 și a început să exploreze lumea imaginii de film la Liceul de tehnică cinematografică. Imediat după absolvire, la începutul anilor ’70, au apărut pe marele ecran primele producții din echipele cărora a făcut parte, ca asistent de cameră: Săgeata căpitanului Ion (r. Aurel Miheleș, 1972), Aventurile lui Babușcă (r. Gheorghe Naghi, Geta Doina Tarnavschi, 1973), Ilustrate cu flori de câmp (r. Andrei Blaier, 1975) și Patima (r. Mircea George Cornea, 1975). Ca operator, și-a pus amprenta asupra unor filme precum Drumul oaselor (r. Doru Năstase, 1980), Convoiul (r. Mircea Moldovan, 1981), Angela merge mai departe (r. Lucian Bratu, 1981), Nea Mărin miliardar (r. Sergiu Nicolaescu, 1979), Noi, cei din linia întâi (r. Sergiu Nicolaescu, 1986) sau Patul lui Procust (r. Viorica Meșină, Sergiu Prodan, 2001).
 

De-a lungul carierei sale, și-a adus contribuția la realizarea unor filme de referință din cinematografia română, printre care se numără titluri ca  A fost sau n-a fost? (r. Corneliu Porumboiu, 2006), 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (r. Cristian Mungiu, 2007) sau ,,Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari'' (r. Radu Jude, 2018). Le-a insuflat pasiunea pentru imagine și fiilor săi, care la rândul lor au ales să urmeze cariere în domeniu.

Pompiliu Avram

Mihai Mihăilescu a început să lucreze în producția de film la finalul anilor ’60, iar de-a lungul timpului s-a implicat, ca operator și asistent de cameră, în realizarea a zeci de pelicule foarte apreciate. Diminețile unui băiat cuminte (r. Andrei Blaier, 1967) se numără printre primele producții la care a lucrat. În 1968 apărea pe marele ecran Columna, în regia lui Mircea Drăgan, la realizarea căruia a contribuit în calitate de operator. A colaborat cu figuri importante ale cinematografiei, precum Lucian Pintilie (De ce trag clopotele, Mitică?, 1981), Mircea Mureșan (Baltagul, 1969), Nae Caranfil (È pericoloso sporgersi, 1993), Alexandru Tatos (Casa dintre câmpuri, 1980 și Secvențe, 1982), Nicolae Mărgineanu (Binecuvântată fii, închisoare, 2002) sau Stere Gulea (Ochi de urs, 1983).

Constantin Nica este activ de peste 45 de ani în lumea filmului și a lucrat atât la realizarea unor producții autohtone de succes, cât și pe platourile unor proiecte internaționale foarte cunoscute. S-a născut în 1954, iar în anii ’70 a făcut primii pași în lumea cinematografiei. În 1976 se lansa pe marele ecran Mere roșii (r. Alexandru Tatos), primul film din echipa de producție a căruia a făcut parte, în rolul de asistent de cameră. A devenit apoi unul dintre colaboratorii frecvenți ai regizorului Mircea Veroiu, în echipa căruia a lucrat pentru realizarea unor filme precum Mânia  (1977), Artista, dolarii şi ardelenii (1980), Semnul șarpelui (1981) - la care a contribuit ca operator, Așteptând un tren (1982), Să mori rănit din dragoste de viață (1984) și Adela (1985).

Constantin Nica

A avut ocazia să lucreze și la Rămășagul, una dintre producțiile semnate de legendarul Ion Popescu-Gopo, și s-a implicat cu dedicare în realizarea unor titluri care au marcat istoria cinematografiei române: Secvențe (r. Alexandru Tatos, 1982), Filantropica (r. Nae Caranfil, 2002), Polițist, adjectiv (r. Corneliu Porumboiu, 2009), Aurora (r. Cristi Puiu, 2010), Poziția copilului (r. Cãlin Peter Netzer, 2013), Câinele japonez (r. Tudor Cristian Jurgiu, 2013), Closer to the Moon (r. Nae Caranfil, 2014), Aferim! (r. Radu Jude, 2015). După 1990, Constantin Nica a făcut parte și din echipele unor producții internaționale de amploare. Printre acestea s-a numărat chiar Subspecies, horror-ul fantasy în regia lui Ted Nicolaou, care a fost primul film american turnat vreodată în România și care avea să devină doar prima parte a unei serii de cult.