Cristina Jacob, regizorul „fenomen” al filmelor de succes Selfie, #Selfie69, Oh Ramona, The perfect escape, a acceptat provocarea de a completa în Oracolul Vedetelor.

SPECTACOLA: Care era cel mai mare vis al tău în copilărie?
 
Cristina Jacob: N-am vrut, ca majoritatea, să fac o meserie anume. Eu am vrut să mă fac mare, ca să pot face tot ce nu aveam voie să fac, să aud sau să văd. Mi-am dorit sa evadez din cuşcă, cât mai curând posibil. Asta s-a întâmplat de la naştere chiar, m-am născut la 7 luni. Era cam înghesuială, iar meniul nu era tocmai ce voiam eu….

 
SPECTACOLA:  Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ai făcut-o în copilărie?
 
Cristina Jacob: Cred că atunci când am pus clei în yalele vecinilor. Poate şi atunci când  evadam din casă escaladând balconul vecinilor. Locuiam la etajul 2 şi nu mă gândeam că o să cad vreodată. Multe dintre visele din timpul nopţii erau cum fac să ies pe geam să ajung la parter; n-aveam o destinaţie anume.

 
SPECTACOLA:  Care ar fi lucrul pe care l-ai schimba în viața ta, dacă ai putea întoarce timpul înapoi?

Cristina Jacob: N-aş schimba nimic, pentru că toate au rostul lor şi le-a pus “cineva” acolo cu talc.

 

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O postare distribuită de Cristina Jacob (@cristinajacob)

 
SPECTACOLA: Care este cea mai mare frică a ta?
 
Cristina Jacob: Ironia face că încă mi-e frică de viaţa în cuplu…

 
SPECTACOLA: Dacă viața ta ar avea o coloană sonoră, care ar fi aceea?
 
Cristina Jacob: Iubesc cu pasiune dusă până la obsesie, poate din acest motiv am iubit rar. Asta se reflectă şi în muzica pe care o ascult. Fac câte o pasiune pentru o melodie şi o ascult obsesiv, până la epuizare. Depinde de anotimp, de stare, de ce stare trezeşte în mine.
 
SPECTACOLA:  Care a fost cel mai penibil/haios moment din viața ta?
 
Cristina Jacob: Hahaaaa. Se întâmpla în pandemie, toată lumea izolată de luni de zile, veneam la studio să lucrez cu unul dintre colegii mei, restul lucrau de acasă. Era martie şi mutam masa din curtea studioului după soare. Pe drumul spre studio, vedeam de câteva zile un domn înalt şi blond la colţul străzii. Într-o zi, mă întreabă colegul cu care lucram dacă l-am observat pe noul vecin. I-am zis sigur că da şi ce figură de actor are. El mi-a ţinut isonul descriindu-l: e ca Paul Newman când era tânăr, înalt, blond, ochi albaştri, clar îl facem actor. Trebuie să-l cunoaştem. Am stabilit ca atunci când îl revedem o să ne oprim să-i dăm buna ziua şi să-i urăm bun venit la noi în cartier.
A doua zi, îl văd din nou la colţul străzii. Parchez în faţa studioului, colegul mă întreabă: ai văzut ca iar e acolo? Zic da, dar cum să abordezi aşa, ca femeie, un barbat…? Şi zice: hai că mergem împreună, uite luăm şi o sticlă de ceva cu noi, să-i spunem bun venit în cartier. Zis şi făcut. Pe drum repetam cum să ne prezentăm, am zis sigur e străin după cum arată, şi ce postură, hai să-l abordăm în engleză. Ajungem în faţa lui: Hello, we are…, welcome in our neighborhood!
Şi ne răspunde cu un zâmbet foarte larg, fără dinţi în gură, că el nu vorbeşte limba engleză, că stă la colţul străzii şi face greva foamei… Şi ne-a mulţumit pentru vin. Nu vă imaginaţi cum ne-am uitat pe drumul înapoi unul la altul, ieşind brutal din iluzie… Ce poate face pandemia din oameni…

 
SPECTACOLA:  Care este cel mai interesant lucru pe care l-ai văzut/citit săptămâna aceasta?
 
Cristina Jacob: “Cel care lasă totul în mâinile Lui Dumnezeu, vede mâinile Lui Dumnezeu în toate!”

 
SPECTACOLA: Care este cel mai inutil talent pe care îl ai și cum l-ai descoperit?
 
Cristina Jacob: Să critic. Nu duce la nimic bun.
 
SPECTACOLA: Care ar fi cele trei lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie și de ce?
 
Cristina Jacob: Mi-a venit să zic primul lucru radioul, dar aş asculta muzica apei, simfonia păsărilor şi a frunzelor în vânt. Foc aş face ciocnind pietre, armă mi-aş face din trunchi de copac. Cred că aş lua ceva să-mi ţină de cald noaptea, până m-aş adapta temperaturilor. Aş lua poate ceva antivenin şi antibiotic, just in case. Tot restul ţi-l oferă natura. Ce bogaţi am fi, dacă ne-am reîntoarce către ea, natura.
 
SPECTACOLA:  Cum arată meniul „perfect” pentru tine și care ar fi alimentul la care nu ai putea renunța niciodată.
 
Cristina Jacob: Brânza de capră. Şniţele, fasole, murături.

 
SPECTACOLA:  Ce altă meserie ai fi putut practica dacă nu alegeai acest drum?
 
Cristina Jacob: As fi compus muzică negreşit. Filmul cuprinde şi această artă si-mi satisface această pasiune cu fiecare film.

 
SPECTACOLA:  Numește o persoană din show-biz-ul românesc pe care o găsești atrăgătoare. 
 
Cristina Jacob: Orice om mai inteligent decât mine mi se pare atrăgător. Mi se pare necruţător de sexy să fii cu adevărat smart şi în acelaşi timp nonarogant cu asta.

 
SPECTACOLA:  Recomandă-ne un serial sau un film care te-a impresionat.

Cristina Jacob: M-au impresionat Dune, Parasite. Seriale n-am apucat să urmăresc în ultima vreme.

 
SPECTACOLA:  Care sunt viciile sau obiceiurile nesănătoase de care nu poți scăpa?
 
Cristina Jacob: Meditaţia a devenit aproape de viciu. În rest, nu fumez, nu beau decât rarissim.

 
SPECTACOLA:  Care crezi că este cel mai mare defect al tău?
 
Cristina Jacob: Impulsivitatea şi nerăbdarea, idealizarea până la Dumnezeu.

 
SPECTACOLA:  Dar calitate?
 
Cristina Jacob: Disciplina.

 
SPECTACOLA:  Pentru ce ai vrea să își amintească oamenii de tine?
 
Cristina Jacob: Pentru mesajele transmise cu filmele noastre.

 

 

 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O postare distribuită de Cristina Jacob (@cristinajacob)

 
SPECTACOLA:  Ce ai schimba în țară dacă ai fi președintele României?
 
Cristina Jacob: Nu vreau să fiu preşedinte. Cred că am mai multă putere din meseria pe care o fac. Puterea de a le aduce oamenilor speranţă, de a le oferi un refugiu, purtându-i cu mine în alte lumi sau ajutându-i să-şi găsească drumul într-a lor. Nu vreau să fiu preşedinte, câtă vreme acum sunt în poziţia privilegiată de a putea, prin filmele mele, să rostesc adevărul.
Nici primar nu vreau să fiu, dar - dacă m-ar întreba vreunul - aş face ce a făcut Cehia acum mai bine de 10 ani, când a schimbat faţadele clădirilor. Un proiect care a durat, dar a adus şi mulţi turişti. Aş încerca să readuc frumuseţea clădirilor distruse, pe cât posibil. Arhitectura fără nicio noimă şi bun gust a Bucureștilor nu aduce plusvaloare. Cred ca un “ambalaj” coerent ne-ar ajuta să atragem mai mulţi turişti.

 
SPECTACOLA: Cine este persoana din viata ta care te-a motivat cel mai mult?

 Cristina Jacob: Adrian Sârbu.

 
SPECTACOLA: Care este cel mai mare regret al tău?

Cristina Jacob: Că am judecat de multe ori în necunoştinţă de cauză.