Narcisa Băleanu poartă mai multe pălării. Este interpretă de muzică populară, profesoară de muzică și de asemenea, este realizatorul Topului "10 Voci de 10" la Radio România Antena Satelor, solist instrumentist de NAI și actriță.
Narcisa Băleanu are 29 de ani, este mesager al cântecului popular din Mehedinți, severineancă de la piciorul podului lui Traian, crescută pe malul Dunării, în Drobeta-Turnu Severin - acolo unde a început formarea poporului român- un artist cu implicare deosebită în conservarea muzicii tradiționale românești; preocupată de artă, de comunicare și de poezie.
Debutul muzical a avut loc la vârsta de 7 ani când a cântat la concursul „Floarea din Grădină”, la Sala Radio, București, acompaniată de Orchestra Populară Radio, condusă de Paraschiv Oprea. Cu vocea, naiul și cântecul său a cucerit auditoriul sălilor de spectacol atât din România, dar și din străinătate. 
În prezent este profesor de Nai la Colegiul Național de Arte "Dinu Lipatti" București și profesor de canto la Școala de Muzică Populară Românească din București, realizează Topul "10 Voci de 10" la Radio România Antena Satelor și susține numeroase spectacole la Teatrul Național București, cu piesa de teatru "Eu nu Contez!". 

SPECTACOLA: Care era cel mai mare vis al tău în copilărie?

Narcisa Băleanu: Când eram copil, visam... Visam mult. Lumina reflectoarelor, scene grandioase, ropote de aplauze, orchestre ce răsunau a sărbătoare, simfonia vieții din culise cu toată zarva ei, cu toate cromatismele ei, disonanțele ei;  până și momentul în care eram invitată pe scenă, rostindu-se numele meu: Narcisa Băleanu... Narcisa 7 litere: Băleanu 7, probabil știți și voi... Sunt "7 minuni naturale ale lumii" , pe "cele 7 continente" , 7 zile în care Dumnezeu a creat lumea, tot în Biblie aflăm de cele 7 păcate, constelația "7 stele" sau "Pleiade", faptul că cerul este împărțit în 7, mai există și "cele 7 virtuți ale omului" și multe altele legate de cifra 7, iar gărgărițele au 7 buline negre (v-am prins, nu știați și asta!  Deloc întâmplătoare muzicalitatea  numelui meu, alcătuit din 7 litere, de două ori 7.
Ce vreau să spun este că eu m-am visat artist, nu m-am născut peste noapte. Am luptat mult pentru visul meu- acela de a cânta, de a dărui din sufletul meu oamenilor, de a înfăptui misiunea pe care am primit-o de la Tatăl Ceresc, și anume, de a anima sufletele oamenilor. 
Însă pentru asta, de foarte multe ori am sacrificat Copilăria, familia, momente importante, doar ca să rămân fidelă convingerilor mele. 

SPECTACOLA:   Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ai făcut-o în copilărie?

Narcisa Băleanu: Am făcut multe boacăne, ca toți copiii de altfel, am să vă povestesc una care îmi trece acum prin minte. 
Bunica mea avea o prietenă din copilărie foarte apropiată, tanti Sanda. Mergeau una la alta la cafele dimineața, pregăteau împreună mâncărurile pentru sărbători, mergeau la piață, la toate înmormântările de peste an, activități din astea… cert este că era nelipsită din casa noastră. Și fără să vreau, auzeam tot felul de povești de la ele, căci ciuleam foarte bine urechile și pe vremea aceea. Într-o zi, am auzit cum îi povestea tanti Sanda bunicii cum că s-a înscris la un concurs la televizor, (Tele Euro Bingo se numea) și aștepta un telefon pe fix, (așa era la vremea respective, prin anii 2000) de la organizatori să vadă dacă e sau nu câștigătoare. 
Auzind acestea, ce mi-a trecut mie prin cap? Hai să râd puțin de tanti Sanda, exersând calitățile mele actoricești. Zis și făcut! 
Zilele următoare am sunat de pe fixul meu, când știam că tanti Sanda este acasă și m-am prezentat ca fiind din partea echipei Tele Euro Bingo și anunțând-o că dumneaei este desemnată câștigătoare. Nici nu vă închipuiți cât am putut să râd, ferească Dumnezeu! Iar tanti Sanda a trăit mereu cu gândul că a câștigat concursul, doar că domnișoara care a sunat-o a fost o “tinerică ce nu știe de capul ei, cu minte subțire”, care ar fi uitat de ea. 

SPECTACOLA:  Care ar fi lucrul pe care l-ai schimba în viața ta, dacă ai putea întoarce timpul înapoi?

Narcisa Băleanu: Of! Din păcate, timpul este ireversibil, ce-a trecut… trecut rămâne!…și îi lăsăm acestui trecut toate poveștile mai puțin plăcute si uneori dureroase… Dar, dacă s-ar putea, sincer, nu cred că aș schimba nimic, am fost un om onest și am urmat întotdeauna drumul meu, m-am bucurat de acest “urcuș” anevoios, n-am sărit nicio treaptă, am învățat din toate experiențele mele, și de la oamenii pe care i-am întâlnit în calea mea, oameni pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale ca să învăț să fiu puternică. Poate că aș schimba ceva doar la mine, și anume treaba cu punctualitatea, care n-a fost tocmai punctul meu forte, în rest, îmi place tot ceea ce am trăit până acum. 

SPECTACOLA:  Care este cea mai mare frică a ta?
Narcisa Băleanu:  Teama de moarte…
Eu citesc în momentul de față o carte a lui Yalom care se intitulează “Privind soarele în față”, o carte despre cum să ne învingem teama de moarte, iar pe prefață este un citat interesant:” Le soleil ni la mort ne se peuvent regarder en face” (Soarele și moartea nu pot fi privite fix în față)- o carte indispensabilă celor aflați în căutarea armoniei în viață. 
Încă de mic copil m-am confruntat cu această teamă, deoarece rând pe rând, i-am pierdut pe cei dragi: bunici, unchi, prieteni, verișori, etc. Toți au plecat la Ceruri și copil fiind, n-am putut înțelege această confruntare cu ideea morții. Chiar și acum, mare fiind, golul lăsat de cei pe care i-am pierdut este de nedescris. În ultimii ani am avut sufletul sfâșiat de durerea pierderii celor mai dragi oameni din viața mea: bunica Dacia, nașul, duhovnicul meu, nana Petre (mentorul meu)…mulți! Prea multe suflete cu care eu vibram la unison. Înțeleg sensul vieții, și faptul că după naștere, următorul mare pas este moartea și încerc să tolerez această filosofie, a trecerii în Lumea de Dincolo, în nemurire. Îmi pare rău că nu toți au puterea de a recunoaște și de a îmbrățișa această teamă. 

SPECTACOLA:  Dacă viața ta ar avea o coloană sonoră, care ar fi aceea?
Narcisa Băleanu: “Love Story”. 

SPECTACOLA:  Care a fost cel mai penibil/ haios moment din viața ta?
Narcisa Băleanu: Au fost multe, și legate tot de activitatea artistică, evident. În fiecare zi mi se întâmplă câte un moment haios, de pildă, ieri am uitat opregul acasă, plecasem la filmare doar în ie și în poale.
De altfel, alt moment haios din viața mea … Îmi amintesc că în 2007 am concertat la Paris, chiar în Catedrala Notre Dame și eu îmi uitasem naiul în camera de hotel, aflat la vreo 20 de kilometri de Paris. Asta sunt eu, mai mereu uit câte ceva. 

SPECTACOLA:   Care este cel mai interesant lucru pe care l-ai văzut/citit săptămâna aceasta?
Narcisa Băleanu: Dat fiind faptul că am fost foarte aglomerată în această lună, n-am reușit să citesc prea mult; am menționat mai sus cartea care m-a captivat, “Privind soarele în față”, de Yalom, pe care o răsfoiesc târziu în noapte, înainte să adorm. Este singurul timp pe care îl am. 
Iar în ceea ce privește lucrul interesant pe care l-am văzut săptămâna aceasta, ei bine… mie de fel îmi place să privesc în jurul meu și mereu descopăr câte ceva. Zilele trecute am admirat doi bătrânei la colț de stradă care își făceau cumpărăturile pentru sărbători. Erau îmbrăcați cu gust- și mă refer la acea eleganță a simplității- mărunței de statură, aveau două sacoșe, se țineau de braț, și s-au oprit la colț de stradă ca doamna să îi aranjeze soțului său fularul la gât, probabil ca să nu răcească. Erau bătrâni, cocoșați și atât de duioși! ”Cinste lor!”,mi-am zis în sinea mea.
Vedeți dumneavoastră, iubirea adevărată există, trebuie doar să avem ochi să privim și suflet, ca să înțelegem. 

SPECTACOLA:   Care este cel mai inutil talent pe care îl ai și cum l-ai descoperit?
Narcisa Băleanu: Nu am așa ceva.  

SPECTACOLA:   Care ar fi cele trei lucruri pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie și de ce?

Narcisa Băleanu: Naiul, ciocolată și apă. Naiul, căci sunt nedespărțită de el și îmi alină sufletul, ciocolată fiindcă este cea mai minunată chestie care se putea descoperi vreodată, îmi dă energie și apa fiindcă aș avea nevoie de hidratare. 

SPECTACOLA:   Cum arată meniul „perfect” pentru tine și care ar fi alimentul la care nu ai putea renunța niciodată.
Narcisa Băleanu: Cartofi prăjiți, șnițel de pui și salată de murături. 
Salată boeuf, supă cu găluști, ghiveci de legume, multe chestii la cuptor, plăcinte… 
Iar alimentul la care nu as putea renunța vreodată este cartoful. 
Nu pot să trăiesc fără cartofi. Punct. 

SPECTACOLA:   Ce altă meserie ai fi putut practica dacă nu alegeai acest drum?
Narcisa Băleanu: Nu mă văd făcând altceva în afară de Muzică și Artele Spectacolului. 

SPECTACOLA:  Numește o persoană din show-bizz-ul românesc pe care o găsești atrăgătoare. 
Narcisa Băleanu: Andreea Raicu. 

SPECTACOLA:   Recomandă-ne un serial sau un film care te-a impresionat.
Narcisa Băleanu: Ador să mă uit la filme și seriale, este modul meu preferat de a mă relaxa. 
Am să amintesc câteva filme: “The Notebook”, “The Green mile”, “Hachiko-povestea unui câine”, “The Tourist”. 
Iar seriale: “Kara Sevda”, “Străina”. 

SPECTACOLA:   Care sunt viciile sau obiceiurile nesănătoase de care nu poți scăpa?
Narcisa Băleanu: Dulciurile, dulciurile, dulciurile încă o dată. 

SPECTACOLA:   Care crezi că este cel mai mare defect al tău?
Narcisa Băleanu: Poate că vorbesc prea mult, dar, sincer, nu-l văd defect. Sunt olteancă de la Piciorul Podului lui Traian, sunt foc nestins, nu am cum să fiu altfel. Acum, mici imperfecțiuni avem cu toții, evident, nu avem cum să fim perfecți, doar Dumnezeu întruchipează Perfecțiunea. 

SPECTACOLA:  . Dar calitate?
Narcisa Băleanu: Îmi vine greu să vorbesc despre calitățile mele…de aceea, îi las pe cei dragi să mi le descopere în fiecare zi. Însă trebuie, totuși, să vă răspund.
Cred că una din calitățile mele este altruismul. Și simplitatea. Decența. 

SPECTACOLA:  Pentru ce ai vrea să își amintească oamenii de tine?
Narcisa Băleanu: Sunt și eu, ca fiecare, un simplu trecător prin lume și îmi doresc ca oamenii să-și amintească de mine zâmbind. Să-și amintească poeziile mele, sonetele, scenetele, cântecele, și felul meu boem de a fi. Și toate poveștile pe care le-am scris alături de ei, cu sufletul. 

SPECTACOLA:   Ce ai schimba în țară dacă ai fi președintele României?
Narcisa Băleanu: Sincer? La nivel politic nu mă bag, e un subiect destul de amplu și nu sunt eu în măsură să vorbesc despre asta. Dar, la nivel artistic, as da o lege prin care să nu mai apară niciun cântăreț pe scenă fără un atestat sau fără studii în domeniu. Cultura muzicală este din păcate, în insuficiență respiratorie din cauză că unii care se cred cântăreți și care actualmente, au milioane de vizualizări pe TikTok, YouTube, etc… influențează negativ cultura poporului nostru, tinerii nu mai au repere și confundă foarte mult notorietatea cu valoarea. Asta mă întristează. 

SPECTACOLA:  Cine este persoana din viata ta care te-a motivat cel mai mult?
Narcisa Băleanu: Din păcate, cel care mi-a fost sprijin și mângâiere, a plecat din Lumea cea de Dor în Lumea cea fără de Dor… Nana Petre, maestrul Petrică Mîțu Stoian, artistul iubit de întreaga Românie, cel care mi-a fost alături indiferent de încercările la care m-a supus viața. 
Pentru mine a fost, este și va fi un strop din Cântecul Învierii și al Veșniciei pe pământ. 
În prezent, familia mea mă motivează: mama și soțul meu. Și elevii mei, de la care învăț în fiecare zi. 

SPECTACOLA:  Care este cel mai mare regret al tău?

Narcisa Băleanu: Regret că n-am știut să spun “Nu” în viață. 
Și fiindcă am crezut că oamenii sunt ca mine, cu suflet curat, sinceri, fără gânduri ascunse, am fost “dărâmată” de-a dreptul de oameni haini și parșivi, oameni care m-au rănit, m-au dezamăgit profund și care m-au folosit doar pentru propriul lor interes. Nu meritau sufletul meu, timpul meu, trăirile mele. Așadar, un alt regret al meu este legat de faptul că am acordat unor oameni credit în alb.