Baterist şi compozitor, Ovidiu Lipan Țăndărică se numără printre cei mai apreciați artiști și promotor al valorilor româneşti prin muzica lui specială. De copil a fost convins că menirea lui e să facă muzică și a mărturisit că: „pasionat de muzică nu mai vedeam nimic în jurul meu”.

Legendarul toboșar al trupei Phoenix a vorbit acum despre ultima sa mare dorință, înainte de a se retrage din muzică. 

Ovidiu Lipan Țăndărică: „Cred că și românii și-ar dori așa ceva!”

Artistul a mărturisit că, înainte de retragerea definitivă de pe scenă, și-ar dori să organzizeze un turneu de rămas bun, la nivel național.

„Eu sunt o fire constructivă, de felul meu. Ca atare, încă mai sper că vom reuși să organizăm curând, foarte curând, un turneu de rămas bun, de adio, la nivel național. Unul care să străbată toate marile orașe și să se încheie la Sala Palatului, în București, cu mare fast! Trupa asta merită din plin așa ceva!

Pentru tot ce a făcut pentru muzica românească, pentru zeci de mii de români! În plus, avem cu toții o vârstă deja, eu merg spre 70, Nicu a împlinit deja 75, și chiar dacă rămânem artiști și optimiști din firea noastră, vine și vremea aia în care nu vom mai putea urca pe scenă pentru a performa așa cum o facem de decenii! (…)

L-aș vedea chiar în continuarea acestui moment aniversar, a celor 60 de ani de când s-a înființat trupa! Personal, cred tare mult într-un asemenea proiect și cred că și românii și-ar dori așa ceva!', a declarat Ovidiu Lipan Țăndărică potrivit impact.ro.

„Am marcat 60 de ani de la înființarea trupei'

„Am marcat 60 de ani de la înființarea trupei la începutul lunii august, într-un concert de zile mari organizat chiar la Timișoara. Au venit toți cei care au vrut sau au putut. Eu am mers fiindcă mi-e întotdeauna drag să cânt cu vechii prieteni. În plus, nu-l mai văzusem de ceva timp pe Nicu Covaci și pe ceilalți, așa că nu puteam rata întâlnirea. Nu am mai cântat împreună din 2016', a adăugat acesta pentru sursa citată. 

Ovidiu Lipan-Ţăndărică, la un pas de MOARTE

"Am o poveste, din anii '60. Eram mai puşti. La noi, în Iaşi, eram flower-power aşa, înţeles sub forma românului din Iaşul plin de temperament. Aveam două familii de evrei acolo, iar eu cântam cu acordeonul la Yom Kippur şi alte sărbători de-ale lor. Ne-am împrietenit foarte tare. Aveau şi două fete cu care făceam tot felul de bazaconii. Acum ele au 80 de ani, sunt mai mari decât mine. Şi mai ţinem legătura şi ne aducem aminte de copilărie. 

Eu când eram puştan, eram tare neastâmpărat. Şi m-am urcat atunci pe scările din faţa terasei lor, am pus mâna pe cablul de curent, iar toţi copiii erau jos. Eu ţipam, şi ei erau jos foarte amuzaţi, ziceau acolo 'băi nebunule, ce tare...'. Am pus mâna şi pe bara de fier şi am făcut contact cu pământul, aşa că a fost serioasă. Şi mă zvârcoleam, de la curent, iar ceilalţi erau amuzaţi, ziceau îvaaaai, ce tare eşti'. Eu strigam că mor, ajutor. Am şi acum în palmă dungile de atunci. Mi-a rămas de la firul de curent. Aveam vreo 9 ani", a povestit Ovidiu Lipan-Ţăndărică în podcastul lui Mihai Bobonete.

"Şi nu te-ai gândit că a fost ca în filme, că ţi-a intrat talentul în mâini de la curent?", a punctat Bobonete.

"Să ştii că m-am gândit la chestia asta, de acolo am prins-o. Doctorul îi spunea maică-mii că nu ştie cum mi-a rezistat inima la temperatura aia", a mai spus artistul. .