Filmul va avea premiera în cinematografe pe 3 februarie. Pavel Bartoş, care este şi producătorul peliculei, povesteşte momentele inedite pe care le-a trăit în timpul filmărilor, unele dintre ele desfăşurate în spaţii publice precum Gara de Nord, şi reacţiile trecătorilor.

Actorul mărturiseşte că are asemănări cu personajul pe care îl joacă.

"Are foarte multe (...) asemănări, dar (...) şi un mare punct comun pe care mi-am dat seama că îl am eu cu personajul Ramon. Atunci când îşi pune ceva în cap, merge până la capăt, indiferent de rezultat, (...) crede atât de mult în visul lui şi merge până la capăt. Şi asta poate fi derutant pentru cei din jurul lui sau poate fi motivant pentru cei din jurul lui. Tocmai că e un om în care nimeni nu crede, pentru că nimeni nu crede în visul lui şi el îi face, rând pe rând, să creadă", spune Bartoş.

AGERPRES: Domnule Pavel Bartoş, sunteţi în pragul turneului de lansare a filmului "Ramon", primul în care sunteţi atât producător, cât şi interpret al personajului principal. Hai să pornim de la cum s-a născut proiectul acestui film.

Pavel Bartoş: Ideea s-a născut acum vreo, hai să zicem, cinci ani concret. Personajul îl am de mai mulţi ani, dar ideea filmului şi curajul de a îndrăzni să fac un film s-a născut acum cinci ani de zile, când am considerat că trebuie să forţez eu lucrurile ca să vină (...) filmul în cantităţile pe care mi le doresc eu, sau cum aş vrea să vină la mine, pentru că tot timpul ori nu veneau cantităţile care mi le doream eu, ori veneau atunci când eu eram ocupat. Şi am zis atunci că trebuie să forţez cumva lucrurile, să le gestionez eu în ceea ce priveşte un astfel de proiect şi s-a născut acum vreo cinci ani. Concret, de vreo trei ani suntem în lucru, de când l-am găsit coproducător pe Jesus del Cerro, regizorul cu care deja am lucrat la prima comedie de Crăciun, "Ho Ho Ho", de după Revoluţie, şi acolo ne-am cunoscut şi cumva ne-am promis că dacă va fi să fie, doar împreună vom lucra, şi uite că s-a întâmplat.

Am avut şi mare încredere în el, pentru că el deja făcuse filme de succes la publicul românesc, "Miami Bici", "Hawai", "Ho Ho Ho" plus serialul "Vlad" de la Pro TV, aşadar am mare, mare încredere în el. Şi am zis că suntem oameni potriviţi să naştem un astfel de proiect, care e foarte greu. Nu este uşor, deloc, dar pe de altă parte, dacă m-ar întreba cineva dacă aş lua-o de la început, aş zice "Cu mare drag!".

Deocamdată vrem să ne bucurăm cu toţi oamenii de acest film, pentru că eu cred că toţi, într-o anume măsură, se vor regăsi în el, se vor regăsi în momente, în situaţii, personaje şi va bucura. Este un film foarte cinstit, curat, onest, cu mult, umor, cu multă emoţie, multă acţiune. Eu sunt foarte entuziasmat de produsul meu, de produsul pe care l-am făcut eu cu Jesus.


AGERPRES: Pe cine aţi avut alături în realizarea acestui film?

Pavel Bartoş: În primul rând, a trebuit să găsesc un om care cumva, în ghilimele, să corespundă la amoarea mea. Şi atunci l-am găsit pe Jesus del Cerro. L-am văzut din prima regizor, şi el a crezut atât de mult în visul meu încât a zis: "Da. Hai să facem! Hai că, uite, mă bag şi eu ca şi producător". Pentru mine a fost mană cerească asta. Şi de aici au venit toţi ceilalţi oameni, echipa de scenarişti, Anghel Damian, Lia Bugnar, care sunt atât de performanţi în spectacole de teatru, în serialele "Clanul", "Vlad", adică deja, cum ar veni, în ghilimele, şi-au exersat mâna. După aceea, Jesus a adus lângă pe directorul de imagine Adrian Silişteanu, care, la rândul lui, a adus alţi oameni foarte importanţi, de la scenografie până la grip, până la oameni de tehnic extraordinari. Am zis atunci, cu Jesus, dacă tot facem filmul nostru (...) hai să alegem şi echipa ideală. Şi am avut echipa ideală. Nu a fost uşor, nu a fost nici ieftin, dar merită din plin, pentru că alegând echipa ideală de tehnică, cea din spatele camerelor, am putut să filmăm în 21 de zile ceea ce în mod normal noi ar fi trebuit să filmăm vreo 30 de zile.


AGERPRES: Cine este Ramon?

Pavel Bartoş: Este un om simplu, un om bun în primul rând, care vrea să facă mult bine şi care vrea să-şi trăiască viaţa. Că lucrurile se întâmplă altfel... Bineînţeles că totul se schimbă în viaţa lui când întâlneşte cea mai frumoasă femeie din lume, de care se îndrăgosteşte. Cu toţi avem câte o fată, o femeie de pe afiş, de care ne îndrăgostim. Ei bine, el la un moment dat, confundă ficţiunea cu realitatea şi se îndrăgosteşte de această fată, de cea mai frumoasă femeie din lume, pe care el o caută şi, bineînţeles, o caută la Bucureşti. Şi de aici vin întâmplările haioase, dramatice pe alocuri, în cazul lui, pline de acţiune şi multă savoare, şi mult umor din această aventură a lui în Bucureşti care, bineînţeles, pentru el este ceva care poate fi copleşitor. Eu încerc să-i fac pe spectatori să oscileze între a spune cine este Ramon - este un simplu om sau un super-erou. Pentru că la un moment dat este pus în faţa unor situaţii colosale, adică fără voia lui, dar la care el trebuie să facă faţă.


AGERPRES: Cum este întâlnirea actorului cu personajul? Are personajul şi influenţe sau nuanţe autobiografice?

Pavel Bartoş: N-ai cum să nu, n-ai cum. Adică, cu toţii, cei care nu suntem din Bucureşti, ne-am lovit de Bucureşti, la începuturile noastre de drum, în anumite situaţii. Normal că are foarte multe, cum să zic eu, nu neapărat asemănări, ba da, asemănări, dar are şi un mare punct comun pe care mi-am dat seama că îl am eu cu personajul Ramon. Atunci când îşi pune ceva în cap, merge până la capăt, indiferent de rezultat, dar merge până la capăt, crede atât de mult în visul lui şi merge până la capăt. Şi asta poate fi derutant pentru cei din jurul lui sau poate fi motivant pentru cei din jurul lui. Tocmai că e un om în care nimeni nu crede, pentru că nimeni nu crede în visul lui şi el îi face, rând pe rând, să creadă. Cum se va termina, vom vedea mergând la cinematograf din 3 februarie.

AGERPRES: Ce credeţi, în calitate de producător, dar şi din experienţa de actor, că are acest film special pentru a atrage publicul?

Pavel Bartoş: În primul rând că eu am un principiu foarte clar în viaţă: orice proiect al meu îl fac pentru publicul larg, fie că îl fac în teatru, fie că îl fac în televiziune, fie că îl fac în cinematografie. La toate proiecte pe care le fac vreau să vină şi copiii mei, şi cel mai mic copil de opt ani şi jumătate, aşa că este un proiect cinematografic la care poate să vină şi copilul de opt ani de zile şi copilul de 118 ani de zile. Eu merg pe un umor din care lipseşte cu desăvârşire vulgaritatea, dar asta este doar o opţiune de-a mea. Nu am ceva cu filmele care promovează asta. Tocmai, că mă bucur pentru toate firmele care au apărut înaintea filmului meu, care au readus publicul la cinematograf şi tare le mulţumesc pentru acest lucru, pentru că de asta va beneficia întreaga industrie cinematografică, readucerea publicului românesc în cinematografe, să vadă, să râdă româneşte, să asculte actori români. Şi am văzut că le place, vor, sunt dornici şi de aici are de profitat întreaga industrie cinematografe şi le mulţumesc.

Deci asta mă diferenţiază de ceilalţi. Eu am un alt tip de umor. Umorul meu este de situaţie, este de personaje, e pentru toată lumea, e audienţă generală, are emoţie, are romantism, are acţiune, are tot, adică toţi se vor regăsi într-un anume fel. Aducem în discuţie diferite categorii sociale, şi dacă ele par în conflict, la final se vede că se poate trăi împreună foarte bine.


AGERPRES: Fiindcă vorbeaţi de umor. Până şi promovarea filmului a fost făcută cu foarte mult umor. De unde v-a venit ideea pentru o astfel de promovare?

Pavel Bartoş: Din păcate, la noi nu există şcoli de marketing în a promova un film şi atunci te adaptezi la fiecare proiect, înveţi de la ceilalţi şi încerci să îmbunătăţeşti promovarea ta. Ideile ne-au venit pe parcurs şi pot să zic că după acest film, pentru că promovarea de marketing, de când a început filmul, de când am început filmările, cumva în mare ideile mi-au venit mie şi lui Jesus, aşa că noi după acest film cred că putem preda uşor marketing de film. Acum să vedem, să iasă şi produsul, să se bucure lumea. Ne-am adaptat situaţiei. E foarte important să te adaptezi situaţiei şi să vezi de cine vrei să fie văzut acest film şi atunci faci totul în funcţie de acest lucru.


AGERPRES: Când şi unde se va lansa filmul?

Pavel Bartoş: Filmul va fi în toate cinematografele din ţară din 3 februarie. El intră în cinematografe, neoficial, din 1 februarie, aşa că lumea poate să se bucure. (...) Avem comedie, avem o poveste de dragoste, avem acţiune, adică avem de toate. Am filmat în o grămadă de locuri. Am filmat în aeroport, a trebuit să construim un avion, am adus un avion.

Filmul va intra din 3 februarie cinematografe, dar publicul poate să-şi ia de pe acum bilete, şi cei care-şi iau până în 31 ianuarie pot câştiga, că tot ne apropiem de Sfântul Valentin, de Dragobete, de 1 martie, de 8 martie, două city break-uri, unul la Paris, unul la Roma, şi două smartphone-uri. E un win - win. Deşi el intră în cinematografe din 3 februarie, noi plecăm deja într-un turneu de distribuţie, un turneu de promovare care începe cu 27 ianuarie la Timişoara, la Cinema City-ul din Timişoara, la Shopping City, de la ora 18,00, la Cluj, pe data de 28 februarie, la Iulius Mall, la Cinema City, tot de la ora 18,00, şi pe data de 29 ianuarie, la Craiova, la Cinema VIP Electroputere şi acolo ne vom întâlni cu echipa firmei. Adică vor fi foarte mulţi oameni din film, inclusiv Smiley, care mă bucur că face parte din acest proiect. Deci ne vom întâlni cu toţi cei care vor veni la aceste proiecţii.

Bineînţeles că turneul nostru va fi unul mai amplu, adică pe 1 februarie ne vedem la AFI Palace, în Cotroceni, la Cinema City, tot aşa, cu echipa filmului, iar pe 2 februarie plecăm la Iaşi. Vom pleca în foarte multe localităţi din România, vom cuprinde cam toate oraşele importante din ţară.


AGERPRES: Ramon este o comedie. Cum au fost filmările?

Pavel Bartoş: Am avut situaţii de la a nu putea să filmăm, pentru că am intrat în crize de râs, pentru că aşa se mai întâmplă. Gândeşte-te că noi am filmat cu animale. Am filmat cu un câine şi cu o pisică care, deşi au fost foarte disciplinate, câteodată o luau şi razna. Adică, de multe ori a trebuit să dăm o grămadă duble din cauza acestor lucruri. Au fost şi filmări exterioare. De exemplu, am filmat în Gara de Nord şi a fost o locaţie atât de grea pentru că erau foarte mulţi oameni. Noi le-am spus că se pot uita în unele momente în cameră, dar când vedeai că deschid şi telefonul şi strigau "Pavel, Pavel" şi veneau să facă poze cu tine în timp ce tu filmai şi striga regizorul "Stop! Încă o dată", şi le ziceam că-i rugăm frumos, că filmăm, dar ei ziceau: "Eu plec acum la Focşani şi n-o să-l mai văd pe domnul Pavel, vreau acum o poză", şi veneau în timpul filmării, adică foarte multe lucruri de genul ăsta hilare... Veneau efectiv în cadru şi ziceau: "Domnu' Pavel, domnu' nu ştiu ce". Sau am filmat într-o intersecţie şi (...) "Ramon" bloca acea intersecţie. Dacă la început toată lumea striga: "Ce faci, băi, boule", "Băi, nu ştiu ce!", după aia spuneau: "Aaa, domnu' Pavel, putem să facem o poză?" şi voiau să facă poze cu mine în mijlocul intersecţiei. Am întâlnit foarte multe lucruri de genul ăsta şi foarte haioase. Dar mă bucur că oamenii, până acum, din toată promovarea filmului şi din ce previzionare am avut, pare că lumea se bucură şi îşi doreşte foarte mult acest film, lucru care mă bucură cel mai mult.


AGERPRES: În viaţa dumneavoastră artistică a mai avut loc în această perioadă încă o premieră, "One man aproape show", spectacol pe care l-aţi şi jucat de ziua dumneavoastră la Teatrul Odeon. Unde a fost provocarea profesională mai mare: acest spectacol sau "Ramon"? Sau fiecare în felul lui?

Pavel Bartoş: Fiecare în felul lui are o provocare aparte. De ce? Ca volum de muncă, ca noutate, bineînţeles că pentru proiectul "Ramon" noi de trei ani de zile umblăm să găsim resursele financiare care nu sunt mici deloc. Ca să pot face un film, cu două camere profesioniste, cu două camere Alexa, nu este ieftin, şi atunci cea mai mare provocare a fost să găsim aceste resurse financiare, pentru că am traversat şi nişte lucruri teribile. Ba, pe când credeam că, hai că intrăm într-o normalitate, a venit pandemia care ne-a dat peste cap şi au fugit mulţi sponsori din cauza asta. Când am crezut că a dispărut pandemia, a venit războiul din Ucraina, care iarăşi a redirecţionat spre alte situaţii o parte din sponsorii noştri şi a trebuit să ne realocăm, să regăsim. A fost foarte, foarte greu.

La teatru, cumva eram obişnuit. La teatru unde a fost challenge-ul? Pentru că este doar o chestie de interior a mea, îmi pun sufletul pe tavă şi acolo era o chestie doar de asumare şi de curaj, să văd cât mă dezvălui eu publicului, în ce măsură mă dezvălui, câtă autoironie pot să conţin, câtă asumare pot să conţin. Şi am descoperit nişte lucruri frumoase. Şi iarăşi pandemia, pentru că am stat mult acasă, cumva m-a făcut să mă prioritizez, să-mi pun proiectele personale în prim-plan, pentru că până atunci eram cumva al tuturor şi al nimănui. Adică nu puteam să spun "nu". Şi acum am zis. Am putut să spun "nu", un "nu" pertinent unor proiecte, şi să-mi spun un "da" mie, actorului Pavel Bartoş. Şi am zis: "Ce îşi doreşte omul acesta?" Asta în teatru, un one man show, pentru că (...) sunt la maturitatea profesională şi umană necesară încât pot să-mi asum un astfel de show, mai ales că l-am scris singur, l-am şi regizat. Eu am şi o glumă: "One man aproape show", scenariu şi regia aproape Pavel Bartoş, dar total cu mine.

Challenge-urile sunt diferite. Sunt diferite, pentru că unul este de mai lungă durată. Gândeşte-te, filmul - trei ani, one man show-ul - e o chestie de vreo 6-7 luni. 6-7 luni concret lucrate, pentru că şi el e de vreo trei ani gândit.

Îţi doreşti să bucuri lumea, şi lumea să se bucure de ceea ce faci tu, dar nu mă aşteptam, de exemplu, la one man show până acum, pentru că încă n-a ieşit filmul, lumea să se bucure atât de tare. Doamne, cineva acolo sus mă iubeşte, dar şi muncesc pentru aceste lucruri, nu aştept să vină, pentru că, într-adevăr, norocul face parte din meseria noastră, dar mai consider că trebuie să-l şi provoci întotdeauna. A meritat tot efortul pentru că a fost un an teribil, chiar a fost un an teribil, dar mă bucur de toate câte mi se întâmplă şi mulţumesc familiei mele, în primul rând, că mă susţine total în toate demersurile şi-mi înţelege zbaterile.