Într-o dimineață de vară din 1984, devreme, Sheree McLaughlin se îndrepta spre portul plin de activitate din orașul sardinian Porto Cervo de pe Costa Smeralda din Italia, numit așa după nuanțele strălucitoare de albastru-verde ale mării. Clubul de iahting organizase pentru prima dată Campionatul Mondial al clasei de 12 metri și susținea challengerul italian pentru viitoarea ediție din 1987 a Cupei Americii. Echipa atrăsese unii dintre cei mai buni navigatori din lume, inclusiv pe soțul ei de atunci, un expert în proiectarea spinnakerilor.

Sheree, în vârstă de 26 de ani la acea vreme, era o blondă zveltă din Orange, Connecticut, și ea însăși o navigatoare experimentată. În primele zile ale competiției, fusese direcționată spre un iaht mare care fusese închiriat pentru a distra soțiile, familiile și prietenii marinarilor. Oaspeții au fost serviți cu mâncare și șampanie și au urmărit cursa de la distanță cu ajutorul unui binoclu. "Nimeni nu știa la ce se uită, iar eu am urât asta", spune ea.

Pentru a găsi o alternativă, Sheree a încercat să facă autostopul cu o echipă de filmare într-o mică barcă cu motor care se îndrepta să filmeze cursa. Un bărbat înalt, cu părul șaten nisipos, purtând blugi albi, o cămașă chambray albastru deschis și ochelari de soare de aviator, i-a răspuns într-o engleză cu accent italian. "Ești sigură?", a întrebat el. "O să te uzi" și a avertizat că nu aveau mâncare bună ca pe iahtul soțiilor.

"Nu-i nimic. Nu asta vreau", a răspuns ea. "Vreau să mă uit la cursă".

Citește continuarea pe DCBusiness.