Halloween-ul nu e o sărbătoare românească... cu toate astea, noi, românii, ne simțim „ca peștele în apă” în jurul acestei zile. Cu toții am auzit povești, mituri, legende, care mai de care mai terifiante, mai „de speriat”. Unele în copilărie, spuse de bunici, de frații mai mari sau de prietenii de joacă, altele descoperite în perioada adolescenței, iar altele, aflate poate abia acum.  Strigoi, vrăjitoare, fantome, vampiri, demoni, monștri, baba cloanța și alte personaje terifiante ne-au înfricoșat în copilărie. 

Livia Graur, de la PRIMA TV, ne introduce în atmosfera de „groază”, cu câteva povești „de speriat”. 

SPECTACOLA: Ai vreo poveste de speriat, pe care ai vrea să o împărtășești cu noi?

Livia Graur: Nu îmi place deloc întunericul! Și nu e glumă, nu mă simt confortabil când e beznă afară. Prietenii mei știu că mă feresc de locuri întunecate, când ajung seara acasă efectiv alerg până la poartă dacă sunt singură, norocul meu că de cele mai multe ori parchez chiar în fața casei. Totul are legătură cu o experiență din copilărie, când, în scara blocului fiind, a fost o pană de curent. Era seară și, cum blocul nu avea niciun geam, a trebuit să urc pe scări printr-o beznă de nedescris. Deja era complicat că pur și simplu puneam mâna înainte că să simt treptele și eram foarte concentrată să nu când în nas, când s-a auzit un zgomot puternic și am văzut un chip luminat de o lumânare subțire. Era o vecină, foarte în vârstă, care ieșise să ducă gunoiul. Dar imaginea ei în tot peisajul acela m-a cutremurat pur și simplu pentru câteva momente! Aproape că am leșinat de frică! Iar teama asta mi-a rămas, iată, ani și ani mai târziu.

SPECTACOLA: Ai experimentat vreo dată o situație „supranaturală” care te-a înfricoșat?

Livia Graur: Eu cred că există energii și lucruri pe care nu le putem explica. Nu cred neapărat în fantome și strigoi, dar sunt sigură că sunt fenomene care din punct de vedere pragmatic nu ar putea să existe. Mi s-a întâmplat și mie să simt “o prezența” pe care nu o vedeam, dar o “simțeam” cumva imediat după moartea bunicii mele. A fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată, ceva greu de descris, dar care atunci a fost un sentiment nemaiîntâlnit.

SPECTACOLA: Care sunt cele mai mari frici ale tale?

Livia Graur: Frică mea cea mai mare este cea legată de sănătate. În general, mi-e teamă de ce nu pot controla. Și am fobie de șobolani, rozătoare în general.

SPECTACOLA: Ești o persoană superstițioasă?

Livia Graur: Da! Nu e neapărat un lucru bun, dar da. Ies mereu din casă cu piciorul drept, mi se strică toată ziua dacă îmi trece o pisica prin față, nu fac curat duminică și multe altele…

SPECTACOLA: Ce remedii, leacuri sau tradiții „te-au ajutat” să scapi de anumite frici?

Livia Graur: Singurele “leacuri” au fost propriile experiențe. În sensul că am reușit să scap de niște superstiții în momentul în care am făcut ceva ce “nu trebuia” și nu mi s-a întâmplat nicio nenorocire

SPECTACOLA: Spune-ne un film de groază pe care ni-l recomanzi sau pe care, din contră, ne recomanzi că mai bine să nu-l vedem.

Livia Graur: Dacă ești fan filme de groază atunci e musai să vezi “Scream” - toată seria, “Evil dead rise” și “Boogieman”. Dacă nu îți plac, însă, e mai bine să nu te uiți, pentru că sigur nu o să mai dormi noaptea!

SPECTACOLA: Sărbătorești Halloween-ul?

Livia Graur: Da, dar în sensul drăguț al sărbătorii, adică dovleci și costumase vesele. La noi în cartierul în care locuiesc e tradiție - copiii ies la trick or treat, toată lumea decorează casele. Uneori avem și petreceri în seară de Halloween