Prințul Paul al României a fost arestat în aprilie pe baza unui Mandat de Arestare European (EAW) și a fost reținut timp de două luni, până când i s-a acordat cauțiune.

În vârstă de 77 de ani, el locuia în Paris, după ce a fugit din țara sa în 2020, după ce a fost găsit vinovat de restituirea ilegală a unor imobile de lângă București, asupra căror autoritățile au spus că ar fi pretins în mod fals că deține dreptul de proprietate.

”O decizie revoltătoare precum cea comunicată astăzi este de neacceptat dacă ne gândim la Decizia – cadru JAI în materie de predare şi la interpretările recente ale CJUE în urma cererii de decizie preliminară depusă în luna aprilie de Curtea de Apel Braşov.

Decizia instanţei malteze reprezintă o încălcare flagrantă a unei decizii CJUE date expres în cazul fugarului Paul-Philippe al României. În cazul lui Paul-Philippe al României instanţa de fond din Malta decisese în favoarea statului român, dar instanţa de apel a respins predarea fugarului către România. Există o procedură în faţa instanţei constituţionale din Malta pe care o vom urmări în continuare”, a afirmat Gorghiu, într-un comunicat citat de Agerpres.

Un tribunal românesc l-a condamnat la trei ani și patru luni de închisoare. Avocații săi susțin că acuzațiile penale împotriva lui au fost motivate politic și că Prințul este victima unei persecuții politice.

În timp ce trăia în Paris, el a contestat cu succes o solicitare similară de extrădare din partea autorităților române în fața instanțelor franceze.

Solicitarea autorităților române către Malta pentru extrădarea prințului a fost inițial respinsă de către magistratul Leonard Caruana, pe baza faptului că acesta ar suferi o încălcare a drepturilor fundamentale dacă ar fi trimis înapoi în România.

În afară de evidențierea condițiilor „terifiante” din închisorile românești, aceștia au susținut și că prințul era victima persecuției politice.

Acea decizie a fost răsturnată în apel, iar cazul a fost trimis înapoi în fața tribunalelor de magistratură pentru a începe de la zero procedurile.

Cel de-al doilea tribunal, prezidat de magistratul Donatella Frendo Dimech, a aprobat solicitarea de extrădare și nu a investigat problemele legate de drepturile omului, spunând că cadrul legal al Consiliului European exclude o astfel de posibilitate.

Avocații lui Paul al României au inițiat proceduri separate în fața instanțelor constituționale, ceea ce a dus la o pronunțare de referință.

Cei trei judecători care au prezidat Curtea Constituțională au declarat că, în cadrul procedurilor de Mandat de Arestare Europeană, instanțele de jurisdicție penală aveau „datoria de a decide dacă, pe baza dovezilor, exista un risc real ca predarea persoanei căutate să rezulte în tratamente inumane și degradante.”

Judecătorii au subliniat că orice argument contrar „era greșit.”

Când a pronunțat verdictul final luni, Curtea de Apel Penală, prezidată de judecătoarea Edwina Grima, a făcut referire la acea pronunțare constituțională.

Într-o sentință de 73 de pagini, ea a menționat vârsta, problemele de sănătate și statutul special al persoanei solicitate, care era membru al familiei regale române, recunoscut ca moștenitor legitim al tronului în 2012 după ani de dispute.

Acest statut, care era „încă subiect de controversă,” părea să fie „în centrul condamnării” pronunțate împotriva lui Paul al României de către Înalta Curte de Casație și Justiție a României.

Privind în lumina îngrijorărilor europene și internaționale privind condițiile din închisorile din România, „cu o evidențiere specială asupra închisorii București-Rahova, care a fost subiectul unor cazuri de încălcare a drepturilor omului” și care urma să-l adăpostească pe Al Romaniei, instanța a concluzionat că „risc real și personal” de încălcare a drepturilor omului nu putea fi exclus.