Charles Philip Arthur George a fost botezat la 15 decembrie 1948, în Sala de Muzică a Palatului Buckingham, de către Arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher, notează https://www.royal.uk/.

Mama sa, prinţesa Elisabeta a fost proclamată regină, la 6 februarie 1952, la vârsta de 25 de ani, în urma morţii tatălui său, regele George al VI-lea. Prinţul Charles a devenit, astfel, moştenitor al tronului şi a preluat titlul de duce de Cornwall, fapt reglementat de un document al regelui Edward al III-lea din 1337, precum şi mai multe titluri nobiliare scoţiene: duce de Rothesay, conte de Carrick, baron de Renfrew, lord de Isles, prinţ şi Mare Steward al Scoţiei. La vârsta de patru ani, prinţul Charles a fost prezent la ceremonia de încoronare a mamei sale, regina Elisabeta a II-a, care a avut loc la 2 iunie 1953.

Şi-a început educaţia la "Hill House" din West London, la 7 noiembrie 1956, părinţii săi excluzând studiul cu profesori particulari. După 10 luni, a devenit intern la Şcoala pregătitoare "Cheam" din Berkshire. În iulie 1958, regina i-a acordat titlurile de prinţ de Wales şi conte de Chester. În aprilie 1962, prinţul a început primul semestru la Gordonstoun, şcoală aflată lângă Elgin, Scoţia, pe care o urmase cu ani în urmă şi tatăl său, ducele de Edinburgh. În 1966, Charles a petrecut două semestre ca student la Timbertop, Melbourne, Australia. Când s-a întors la Gordonstoun, pentru ultimul său an, prinţul a fost numit tutore al şcolii (şef). Prinţul, care trecuse deja şase O-Levels (Ordinary Level), a obţinut şi A-Levels (Advanced Level qualifications), precum şi nota B la istorie şi C la franceză, împreună cu o distincţie pentru o lucrare specială opţională de istorie în iulie 1967. A început să studieze, din acelaşi an, arheologia şi antropologia la Colegiul Trinity al Universităţii din Cambridge, dar şi-a schimbat opţiunea, îndreptându-se spre istorie. A obţinut licenţa în 1970, potrivit sursei amintite.

La 1 iulie 1969, a fost învestit cu titlul de prinţ de Wales de către regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Ceremonia s-a desfăşurat la Castelul Caernarfon, regiunea Gwynedd (nordul Ţării Galilor). Înainte de învestitură, prinţul petrecuse un trimestru la Universitatea Wales din Aberystwyth, unde a învăţat să vorbească galeza. În ziua de 11 februarie 1970, şi-a ocupat locul cuvenit în Camera Lorzilor.

​​​A început pregătirea militară la Colegiul Cranwell "Royal Air Force - RAF'' din Lincolnshire (martie 1971), devenind pilot. Prinţul efectuase, la cererea sa, o serie de exerciţii de zbor, în timp ce se afla la studii la Cambridge. În septembrie 1971, s-a îndreptat spre o carieră în marina militară. După un curs de şase săptămâni la Colegiul Marinei Regale din Dartmouth, a efectuat stagiul la bordul distrugătorului HMS Norfolk şi a două fregate. S-a calificat ca pilot de elicopter în 1974, înainte de a se alătura echipei 845 Naval Air Squadron de pe portavionul HMS Hermes. La 9 februarie 1976, prinţul a preluat, pentru o perioadă de nouă luni, comanda căutătorului de mine HMS Bronington.

Prinţul Charles s-a căsătorit cu Lady Diana Spencer (1961-1997), la 29 iulie 1981, la Catedrala St. Paul. Lady Diana a devenit prinţesă de Wales. Cuplul princiar a avut doi fii: William Arthur Philip Louis (n. 21 iunie 1982) şi Henry Charles Albert David (n. 15 septembrie 1984). Prinţul şi prinţesa de Wales au efectuat turnee în străinătate şi au avut multe angajamente în Marea Britanie. La 9 decembrie 1992, prim-ministrul, John Major, a anunţat Camera Comunelor că prinţul şi prinţesa de Wales au convenit să se separe. Divorţul s-a pronunţat la 28 august 1996. Prinţesa, considerată un membru al familiei regale, a continuat să locuiască la Palatul Kensington şi să îşi desfăşoare activitatea publică pentru o serie de organizaţii de caritate.

Lady Diana şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină petrecut la Paris, în ziua de 31 august 1997. În ziua înmormântării, prinţul de Wales şi-a însoţit fiii, prinţul William, în vârstă de 15 ani şi prinţul Harry, în vârstă de 12 ani, în drumul către Westminster Abbey, unde a fost depus trupul prinţesei de Wales. Au fost însoţiţi de prinţul consort Philip, duce de Edinburgh şi de fratele prinţesei Diana, Earl Spencer. Prinţul de Wales a cerut presei să respecte intimitatea fiilor săi, pentru a le permite să ducă o viaţă normală. În anii care au urmat, cei doi fraţi şi-au însoţit tatăl într-un număr limitat de angajamente oficiale în Marea Britanie şi în străinătate. Prinţul William, în prezent, prinţ de Wales şi moştenitor al tronului, s-a căsătorit la 29 aprilie 2011, cu Kate Middleton, şi au trei copii: prinţul George (n. 2013), prinţesa Charlotte (n. 2015) şi prinţul Louis (n. 2018). Prinţul Harry, duce de Sussex, s-a căsătorit cu Meghan Markle la 19 mai 2018 şi au, la rândul lor, doi copii: Archie Mountbatten-Windsor (n. 2019) şi Lilibet Mountbatten-Windsor (n. 2021). În 2020, ducii de Sussex s-au retras din rândul membrilor activi ai casei regale britanice şi s-au mutat în SUA.

Prinţul moştenitor Charles s-a căsătorit la 9 aprilie 2005, în cadrul unei ceremonii civile, cu Camilla Parker Bowles, care a primit titlul nobiliar de ducesă de Cornwall. O ceremonie religioasă a fost oficiată, apoi, la Capela Sf. George de la Castelul Windsor.

Pe lângă îndatoririle sale oficiale şi ceremoniale în Regatul Unit şi în străinătate în calitate de prinţ de Wales, Majestatea Sa a avut un interes intens şi activ în toate domeniile vieţii publice timp de decenii. Regele a jucat un rol esenţial în înfiinţarea a peste 20 de organizaţii caritabile de-a lungul a 40 de ani, inclusiv The Prince's Trust, The Prince's Foundation şi The Prince of Wales's Charitable Fund (PWCF). Majestatea Sa a lucrat îndeaproape cu multe organizaţii, susţinând public o mare varietate de cauze legate de mediu, comunităţi rurale, mediul construit, arte, sănătate şi educaţie. De-a lungul deceniilor, prinţul de Wales a lansat o serie de iniţiative de durabilitate menite să ofere rezultate practice în contextul provocărilor globale care includ criza climatică, defrişarea şi poluarea oceanelor. La sfârşitul anului 2019, prinţul a lansat "Sustainable Markets Initiative".

Ca prinţ de Wales, Charles a manifestat un deosebit interes pentru România. A efectuat, începând cu anul 1998, o serie de vizite oficiale dar şi particulare în România, implicându-se în păstrarea patrimoniului cultural românesc, achiziţionând şi restaurând mai multe case vechi din mediul rural transilvănean. Majestatea Sa deţine mai multe proprietăţi în România. La 29 martie 2017, preşedintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit Ordinul Naţional "Steaua României" în Grad de Mare Cruce, în semn de "preţuire pentru activitatea în România şi pentru promovarea imaginii acesteia în lume". Ultima sa vizită în calitate de prinţ moştenitor a avut loc în perioada 25-30 mai 2022. La aproape o lună de la ceremonia de încoronare desfăşurată la 6 mai 2023, regele Charles al III-lea a efectuat o vizită cu caracter privat de câteva zile în ţara noastră, fiind prima vizită a unui monarh britanic în România. A fost primit la 2 iunie 2023, la Palatul Cotroceni, de către preşedintele Klaus Iohannis. Cu acest prilej, regele Charles al III-lea a mărturisit că "întotdeauna" s-a simţit "acasă" în România, pe care a numit-o, în limba română, "ţară de glorii, ţară de dor", citând din poezia lui Mihai Eminescu "Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie".

Prinţul Charles a preluat de mai mulţi ani din atribuţiile reginei Elisabeta a II-a, îndeplinind mai multe funcţii oficiale, atât în Marea Britanie, cât şi în străinătate. Prinţul Charles a rostit, la 10 mai 2022, în locul reginei, primul său discurs al tronului, în contextul deteriorării stării de sănătate a Majestăţii Sale Regina. De asemenea, în perioada 21-24 iunie 2022, prinţul Charles şi soţia sa, Camilla, au participat la Kigali, în Rwanda, la Summitul şefilor de stat şi de guvern din Commonwealth (CHOGM).

Pe 8 septembrie 2022, regina Elisabeta a II-a se stingea din viaţă la vârsta de 96 de ani în Castelul Balmoral din Scoţia, după o domnie de 70 de ani. La 10 septembrie 2022, prinţul Charles a fost proclamat rege, sub numele de Charles al III-lea de către Consiliul de Ascensiune, într-o ceremonie urmată de salve de tun şi de citirea proclamaţiei în Londra şi în principalele oraşe ale Regatului Unit - Edinburgh în Scoţia, Belfast în Irlanda de Nord şi Cardiff în Ţara Galilor -, potrivit agenţiilor internaţionale de presă.

Regele Charles al III-lea a susţinut, la 12 septembrie 2022, primul său discurs în faţa camerelor reunite ale legislativului britanic, la Westminster Hall, conform Reuters, calificând parlamentul drept "instrumentul viu al democraţiei noastre". În discursul său, regele Charles al III-lea s-a angajat să domnească în mod "dezinteresat", aşa cum a făcut-o mama sa, Elisabeta a II-a, căreia i-a adus un omagiu, şi a promis să respecte "principiile constituţionale", potrivit EFE. Înaintea funeraliilor reginei Elisabeta a II-a, ce au avut loc la 19 septembrie 2022, regele Charles al III-lea a întreprins un prim turneu oficial în Regatul Unit, care a cuprins Scoţia, Irlanda de Nord şi Ţara Galilor.

Două premii prestigioase stabilite în timpul domniei reginei Elisabeta a II-a (1952-2022) şi conferite în numele său, au fost redenumite pentru a reflecta ascensiunea regelui Charles al III-lea. Premiul Reginei pentru Companie şi Premiul Reginei pentru Serviciul de Voluntariat au fost redenumite după proclamarea regelui Charles al III-lea, devenind Premiul Regelui pentru Companie (The King's Award for Enterprise) şi Premiul Regelui pentru Serviciul de Voluntariat (The King's Award for Voluntary Service). Înfiinţat cu 20 de ani în urmă, Premiul Regelui pentru Serviciul de Voluntariat este cea mai înaltă distincţie acordată grupurilor de voluntari locali, în fiecare an fiind omagiate aproximativ 250 dintre acestea. Începând din 2023, premiile vor fi anunţate anual, la data de 14 noiembrie, ziua de naştere a regelui Charles al III-lea, potrivit https://www.gov.uk/

La 6 mai 2023, Charles al III-lea a fost încoronat rege al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, precum şi al altor 14 ţări, inclusiv Canada, Australia şi Bahamas, în cadrul unei ceremonii religioase găzduită de Westminster Abbey din Londra şi oficiată de arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby. Charles este cel de-al 40-lea suveran care a fost încoronat la Westminster Abbey, începând din 1066. Îmbrăcat într-o mantie armorială, regele Charles al III-lea a intrat în abaţie urmat de mai mulţi nepoţi, între care prinţul George, al doilea în linia de succesiune la coroana britanică, în calitate de paj alături de nepoţii Camillei, relatează EFE. În prima etapă - recunoaşterea monarhului -, regele Charles a fost prezentat în faţa poporului, o tradiţie care datează din epoca domniilor anglo-saxone. Apoi, arhiepiscopul Justin Welby a iniţiat "Jurământul de încoronare" - o procedură obligatorie prin lege. Regele Charles al III-lea a depus apoi un al doilea jurământ - Jurământul Declaraţiei de Acces pe Tron -, prin care a spus că este un "protestant credincios". Ungerea cu ulei sfânt a reprezentat cea de-a treia etapă din cadrul ceremoniei şi este considerată partea cea mai sacră a ceremoniei. Regele, în spatele unui paravan şi departe de privirile publicului, a dat jos roba ceremonială şi s-a aşezat pe Tronul Încoronării pentru a fi uns cu ulei sfânt. Procedura accentuează statutul spiritual al suveranului, care este şi liderul Bisericii Anglicane. Regele Charles al III-lea al Marii Britanii a fost încoronat monarh al naţiunii în momentul în care arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, i-a pus pe cap coroana Sfântului Edward. Soţia regelui Charles al III-lea, Camilla, a fost şi ea unsă cu mir în faţa publicului şi apoi încoronată. Ea a primit coroana purtată de regina Mary, soţia regelui George al V-lea, în 1911. Cuplul regal a primit sfânta împărtăşanie în ultima parte a ceremoniei religioase, notează Agerpres.