Sanda Țăranu aduce un omagiu profund în memoria soțului său. Cu inimă plină de emoție, Sanda Țăranu a scris o carte dedicată acestuia, pe care intenționează să o reediteze, după ce a reușit să recupereze cronicile pierdute în cutremurul din '77. În acel moment tragic, nici ea și nici soțul ei, Nicolae Țăranu, prim solist la Teatrul de Operetă din București, nu se aflau acasă.

A descoperit cronicile soțului său

Cu trecerea anilor, cronicile lui Nicolae Țăranu au fost descoperite și Sanda a decis să le includă în lucrarea sa, ca o formă de aducere aminte și de păstrare vie a amintirii soțului său iubit. Într-un interviu emoționant, Sanda Țăranu împărtășește povești și detalii despre experiența pe care a trăit-o în timpul cutremurului, și despre felul în care această carte reprezintă un tribut adus celui care a fost Nicolae Țăranu, soțul său și un artist deosebit.

„Nu am lansat cartea, pentru că a trebuit să plec din București și probabil că o să amintesc de ea prin toamnă. Eu am scris o carte despre soțul meu, Nicolae Țăranu, care a fost prim solist la Teatrul de Operetă din București. Este a doua ediție a cărții. Este îmbogățită, revizuită, pentru că am mai adăugat câte ceva. Am scris această carte în urmă cu 7 ani. Se împlinesc 8 ani acum.

Și, între timp, eu am găsit niște cronici muzicale atât din țară, cât și din străinătate. Eu credeam că aceste cronici le-am pierdut. Am crezut că s-au pierdut la cutremurul din anul 1977. Atunci am pierdut tot din carte. Dar asta nu are importanță. Dar așa s-a întâmplat atunci. Eu eram pe post la televiziune, Nicolae avea spectacol. N-a fost niciunul, nici altul acasă. Nu s-a întâmplat nimic cu imobilul în care stăteam. Locuiam într-un bloc la etajul 5”,a declarat Sanda Țăranu, pentru viva.ro.

Totul dispăruse în urma cutremurului

Sanda Țăranu a căutat cu disperare cronicile soțului său o perioadă îndelungată după cutremurul din 1977. A povestit că, în momentul când blocul în care locuiau a fost puternic zguduit, nimeni dintre ei nu era acasă. Cu toate acestea, consecințele devastatoare ale seismului i-au lăsat doar cu pianul și mobila de bucătărie, tot restul părând să fi dispărut în neant.

„Din cauză că am avut peste tot covoare care să ne acopere… Era un apartament bun, frumos, în care ne-am simțit bine, dar avea linoleum pe jos, nu avea parchet. Și din cauza aceasta, eu m-am dus la Cisnădie covor. Le vremea aceea nu se făceau mochete. Și am comandat un covor pe dimensiunile camerei, care să îmi acopere absolut toate colțurile, să nu se vadă linoleumul deloc. Așa cum faci cu mocheta. La cutremur, din cauză că nu au avut mobilele pe ce să alunece, când s-a zguduit blocul, au căzut unele peste altele. 

Așa s-a pierdut absolut tot. Numai pianul s-a salvat și mobila de bucătărie, care era fixată în perete. Cu atât m-am mutat de acolo, la un an de zile de la cutremur. Cu atât am rămas. În rest, absolut tot s-a distrus. Și atunci, am crezut că am pierdut și aceste cronici.

Nu le-am găsit. Nu le-am găsit nici când am făcut prima ediție a acestei cărți, care se numește „Conversații în foaier”. Am imaginat o conversație între reporterii, criticii muzicali, care i-au luat interviuri și l-au întrebat, și el a răspuns. A avut astfel de interviuri și la radio și la televiziune.”, a mărturisit Sanda Țăranu, pentru sursa mai sus menționată.