Naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este sărbătorită de Biserică în ziua de 24 iunie

"Apropiindu-se zorile mântuirii neamului omenesc şi Hristos, Soarele dreptăţii, voind a veni pe pământ pentru mântuirea neamului omenesc din robia diavolului, mai înainte de lumină a răsărit luceafărul cel înaintemergător, dumnezeiescul şi marele Proroc Ioan Botezătorul", spune Părintele Cleopa Ilie.

Naşterea Sfântului Ioan s-a pus la 24 iunie, după solstiţiul de vară, când ziua începe să scadă şi noaptea se măreşte, iar Naşterea Domnului s-a pus la 25 decembrie, după solstiţiul de iarnă, când ziua se măreşte şi noaptea scade.

"De ce au rânduit aşa Sfinţii Părinţi? Pentru că naşterea Sfântului Ioan a avut loc la sfârşitul Legii Vechi, când învăţătura ei scade şi în locul ei vine în lume lumina lui Hristos care biruieşte întunericul necredinţei şi aruncă noaptea neştiinţei şi a păcatului şi aduce pe pământ o lege nouă, Legea Harului. Aceasta o spune chiar Sfântul Ioan Botezătorul: 'Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez' (Ioan 3, 30)". ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", 1996)

"Zguduitoare, admirabilă, senină frază", spune părintele Nicolae Delarohia: 'Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez' (Ioan 3, 30).

"Cine oare ar mai glăsui astfel? Care dintre oamenii sălăşluitori vreodată pe acest pământ ar spune despre sine că-şi doreşte să se micşoreze, că i se cade să se umilească în vreme ce apropelui său i se cuvine să crească, să sporească? (... ) Şi totuşi Ioan Botezătorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii, de scandalos pentru orice psihie normală: pe sine se vrea micşorându-se, pe celălalt crescând, biruind, afirmându-se, împlinindu-se!". ("Dăruind vei dobândi", 2006)

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut din părinţii înaintaţi în vârstă, preotul Zaharia şi Elisabeta

Vestea naşterii Sfântul Proroc şi Botezător Ioan s-a făcut prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, care s-a arătat preotului Zaharia pe când acesta slujea la templu, spunându-i: "Femeia ta va naşte fiu şi mulţi se vor bucura de naşterea lui!". (Vieţile sfinţilor)

Nu un înger oarecare a fost trimis de Dumnezeu să vestească naşterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, spune Părintele Cleopa Ilie, ci Arhanghelul Gavriil, care va vesti şi Fecioarei Maria că va naşte pe Hristos.

Iar pentru că nu a crezut cuvintele Arhanghelului Gavriil, trimis de Dumnezeu să vestească naşterea unui fiu, preotul Zaharia a fost pedepsit prin neputinţa de a vorbi până la naşterea pruncului când, revenindu-i glasul, a rostit numele pe care noul-născut urma să-l poarte.

"Deci, împlinindu-se vremea Sfintei Elisabeta ca să nască, a născut fiu la bătrâneţile sale din pântece sterp, precum demult Sara a născut pe Isaac". (Vieţile Sfinţilor)

Aflând de naşterea minunată a lui Ioan şi crezând că el ar putea fi Mesia, regele Irod a trimis ucigaşi la Hebron în casa lui Zaharia. În acest timp, mama pruncului, Sfânta Elisabeta, l-a luat şi a fugit, ascunzându-se în pustiu, într-un munte, de cealaltă parte a Iordanului.

Ucigaşii trimişi de Irod au găsit pe Zaharia în biserică, şi l-au întrebat unde l-a ascuns pe fiul său: "Să ni-l dai nouă, că aşa a poruncit împăratul, iar dacă nu-l vei da, vei muri îndată!". Sfântul Zaharia a răspuns: "Voi îmi veţi ucide trupul, iar Domnul îmi va primi sufletul". Atunci, după ordinul primit, întrebătorii l-au ucis între biserică şi altar; iar sângele lui, care s-a vărsat pe marmură, s-a închegat şi s-a făcut tare ca piatra, spre mărturia lui Irod şi spre veşnica lui osândă.

Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu împreună cu pruncul Ioan, petrecea în pustiu, în muntele ce se desfăcuse, la rugăciunea sa; pentru că, prin porunca dumnezeiască, li se făcuse acolo peşteră. Tot acolo curgea şi un izvor de apă şi crescuse înaintea peşterii un finic plin de roade.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta a murit în peştera aceea. Iar Sfântul Ioan, rămânând singur, a fost hrănit de înger până la creşterea lui şi păzit în pustietăţi.

Sfântul Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a rămas în pustie până "în ziua arătării lui către Israel" (Luca 1, 80), când a început a predica pocăinţa către mulţimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul Hristos.

Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul dintre prorocii Legii Vechi, acela care a unit Vechiul Testament cu Noul Testament, învrednicindu-se să boteze cu apă pe Iisus, Mesia cel aşteptat, notează Agerpres.