O zi de mare însemnătate în istoria mântuirii este Sfânta şi Marea Joi, cunoscută şi ca Joia Mare, în care sunt prăznuite patru momente deosebite din Săptămâna Patimilor: spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină, la care s-a instituit Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către farisei. În dimineaţa din Joia Mare, credincioşii merg la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească şi duc pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere. În seara acestei zile, este săvârşită Denia celor 12 Evanghelii, la care sunt citite cele 12 pericope evanghelice despre patimile, răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos.

Denia celor 12 Evanghelii și scoaterea Sfintei Cruci

Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută că fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii și se scoate Sfânta Cruce în naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și așezarea ei în mijlocul bisericii are loc după citirea Evangheliei a V a, atunci când preotul spune: "Astăzi S-a spânzurat pe lemn Cel Ce a întins pământul pe ape". Sfânta Cruce rămâne în mijlocul bisericii până vineri, când este readusă în Sfântul Altar, potrivit creștinortodox.

La Ierusalim, începând cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfânta Cruce. Procesiunea începe de la Pretoriu și se termină la Sfântul Mormânt. Credincioșii străbat drumul pe care Mântuitorul a purtat Crucea Răstignirii.

Joia Patimilor - scoaterea Sfântului Agneț pentru împărtășirea bolnavilor

În cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe lângă Sfântul Agneț care se folosește la Sfânta Liturghie din ziua respectivă, se mai scoate încă un Agneț, care se sfințește împreună cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei și fără să se binecuvânteze fiecare separat. Al doilea Agneț va fi păstrat până în Marțea Luminată când este uscat și sfărâmat după o rânduiala specială. După ce a fost sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneț este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine întemeiate.

Joia Patimilor - sfințirea Sfântului și Marelui Mir

Joia Patimilor este și ziua în care are loc sfințirea Sfântului și Marelui Mir, materia sfințită care se folosește la Taină Mirungerii, sfințirea bisericilor, sfințirea altarelor, a antimiselor și pentru reprimirea în Ortodoxie a celor căzuți de la dreapta credință. Menționăm că sfințirea Sfântului și Marelui Mir nu se săvârșeste în Joia Patimilor fiecărui an, ci doar atunci când se constată că nu mai există Mir pentru un an de zile.

În Joia din Săptămâna Sfintelor Patimi prăznuim spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cină cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taină Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul Patimilor prin vânzarea Domnului.

Spălarea picioarelor ucenicilor

În amintirea spălării picioarelor Apostolilor de către Hristos, există obiceiul că în Joia din Săptămâna Patimilor, în unele mănăstiri, starețul să spele picioarele a doisprezece din viețuitorii mănăstirii pe care o conduce.

Cină cea de Taină și instituirea Sfintei Euharistii

În cadrul Cinei de Taină a fost instituită Sfânta Euharistie. Cină cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea că pentru poporul evreu Pastile semnifică trecerea din robia egipteană la libertate. În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaică sacrifică un miel și-l mănâncă cu azimă (pâine nedospita, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) și ierburi amare. Azimă este simbolul robiei, al mizeriei îndurate că robi, iar ierburile amare semnifică viață petrecută de israeliti în timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit și mâncat de evrei când serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Ieșirea 12, 46) și Se oferă că hrană pentru viață veșnică.

La această Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii și al vinului. S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.

Rugăciunea din grădina Ghetsimani

După Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în grădina Ghetsimani. Se roagă înainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli și pentru toți credincioșii: "Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, că și Fiul să Te preaslaveasca, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, că să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat că să fie una precum suntem și Noi… Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci și pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, că toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Ține, așa și aceștia în Noi să fie una, că lumea să creadă că Tu M-ai trimis".

În grădina Ghetsimani Mântuitorul supune voință Să omenească celei dumnezeiești. Acest lucru reiese din cuvintele: "Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Este momentul în care "Iisus s-a cununat în duh cu moartea", după cum mărturisește părintele Stăniloae. Prin ambele voințe Hristos a dorit mântuirea noastră: prin cea dumnezeiască binevoind împreună cu Tatăl și cu Duhul, iar prin cea omenească făcându-Se ascultător Tatălui. Așa a îndreptat firea noastră în Sine și prin ea și pe cea din noi.
Ceea ce s-a petrecut în acea noapte la Ghetsimani, rămâne pentru noi model și putere spre izbăvire. După cum Hristos a întărit voință omenească în direcția celor dorite de Dumnezeu, așa se întâmplă și cu cei care cer cu credință "facă-Se voia Ta precum în cer așa și pe pământ".

Tot astăzi ne aducem aminte și de vânzarea Domnului, pomenită și la Denia din Sfânta și Marea Miercuri. Iuda vânzătorul este pus în oglindă cu femeia păcătoasă. Această, deși era o prostituată, datorită pocăinței și iubirii Sale față de Hristos se mantuieste. În vreme ce Iuda, lipsit de pocăință, ajunge trădător.

Joia Mare 2023. Tradiții și obiceiuri: Astăzi se vopsesc ouăle și se prepară pasca

În gospodărie, Joia Mare este dedicată copturilor pascale (pasca şi cozonacii) şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti, în credinţa că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată. Tradiţia înroşirii ouălor înainte de Sfintele Paşti este explicată printr-o serie de legende creştine, care leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Astfel, una dintre acestea aminteşte de faptul că Maica Domnului, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus un coş cu ouă, pe care l-a aşezat sub cruce, iar acestea s-au înroşit cu sângele vărsat de Domnul Iisus pentru mântuirea lumii. Potrivit site-ului www.crestinortodox.ro, culoarea roşie reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar îndeosebi sângele lui Iisus vărsat pentru mântuirea lumii. La noi însă, de Paşti, ouăle nu se vopsesc doar în roşu, ci şi în alte culori (galben, verde, albastru), vestind bucuria primăverii. Se mai colorează ouă şi în negru, simbolizând patimile lui Hristos pe cruce. Mai mult decât atât, în unele zone, îndeosebi în Bucovina, se păstrează tradiţia încondeierii ouălor, devenită în timp o adevărată artă, executată cu măiestrie de artişti populari. Ouăle încondeiate se mai numesc şi "ouă muncite", dedicând astfel efortul depus pentru desăvârşirea lor patimilor îndurate de Iisus Hristos pentru mântuirea noastră.

Pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură rituală a Paştilor. Caracterul ritual al pascăi este subliniat de data prescrisă de tradiţie când trebuie pregătită, în joia sau sâmbăta din Săptămâna Mare, de forma (rotundă sau dreptunghiulară) şi de ornamentele din aluat (pască cu sucituri, cu împletituri, cu zimţi, simplă). Alături de pască, se făceau şi alte copturi cu caracter ritual numite colaci, babe, moşi sau moşnegi, prescuri, învârtite, notează Ion Ghinoiu, în volumul "Sărbători şi obiceiuri româneşti" (Ed. Elion, 2002). Pasca se face din făină de grâu de cea mai bună calitate şi, cel mai adesea, are o formă rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde, notează Agerpres.