În Sfânta şi Marea zi de Miercuri se citeşte Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preţ. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înţeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginţi (Matei 26, 6-16). Miercurea este ziua trădării şi vânzării lui Hristos.

Miercuri seară la denie se citeşte Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39), notează Agerpres.

"Miercuri se citește Evanghelia cu femeia păcătoasă, care s-a ținut de Mântuitor, iar în momentul în care Dumnezeu a intrat în casa lui Simon cel Lepros, pe care El l-a vindecat de lepră, a intrat și ea în casa fariseului. Ea și-a recunoscut păcatele și i-a uns capul și picioarele Mântuitorului cu mir de mare preț. Miercurea mai este ziua trădării, a vânzării lui Hristos. Miercuri seara, la Denii, se citește Evanghelia pregătirii Cinei cea de Taină.", a declarat Preotul Bucă Ioan, pentru Spectacola.

Tradiții și obiceiuri în Miercurea Mare

În Miercurea Mare este indicat să te împaci cu persoanele cu care te-ai certat și să rostești rugăciuni pentru împăcare. Este interzis să te enervezi, pentru că îl vei supăra pe Dumnezeu. Nu este indicat nici să pui gândurile necurate în față.

Se spune că o inimă curată, o vorbă bună și afecțiunea arătată celor dragi ne fac să avem un an mult mai bun și mai binecuvântat. În unele zone ale ţării, copiii mergeau cu colindul prin sat şi le urau gospodarilor să petreacă sărbătorile pascale cu bucurii şi sănătate. Și acum există acest obicei în care, în Miercurea Mare, copiii merg cu colindul la asfințitul soarelui, la final primind ouă pentru a le înroși.

Miercurea Mare este ultima zi în care se mai pot face treburi pe câmp sau se mai spală şi călcă. Din această zi, se spune că bărbaţii trebuie să stea pe lângă casă şi să îşi ajute nevestele. De asemenea, în Miercurea Mare nu se spală, notează DC News.

Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin, potrivit doxologia.ro.