Decizia de a le permite lui Imane Khelif din Algeria și Lin Yu-ting din Taiwan să concureze a stârnit un val de indignare, dezvăluind prejudecățile adânc înrădăcinate ale instigatorilor de extremă-dreapta.

Khelif și Lin, ambele boxerițe de renume care au concurat și la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2021, au fost descalificate de Asociația Internațională de Box (IBA) din cauza nivelurilor ridicate de testosteron. Descalificarea lor a fost un subiect de controversă, dar CIO a decis să le permită să concureze la Paris, conform propriilor reglementări și standarde medicale. Într-o lume ideală, această decizie ar fi fost acceptată fără probleme, însă în realitate, a devenit un focar de dezbateri și acuzații.

Reacțiile vehemente la decizia CIO provin în principal din partea unor jurnaliști și activiști conservatori care doresc să excludă persoanele transgender din sporturi. În mod ironic, nici Khelif, nici Lin nu sunt transgender, dar acest detaliu nu i-a împiedicat pe critici să vocifereze în termeni denigratori și pe lângă realitate. Campania de denigrare reflectă mai degrabă o frică și o neînțelegere a diversității biologice decât o preocupare reală pentru corectitudinea sportivă.

Una dintre vocile cele mai zgomotoase este Riley Gaines, fostă înotătoare universitară, care a devenit o figură emblematică în mișcarea împotriva incluziunii persoanelor transgender în sport. Gaines a avertizat că participarea lui Khelif și Lin ar putea conduce la accidente grave sau chiar moartea altor sportive în ring, alimentând astfel o atmosferă de panică și dezinformare complet împotriva valorilor Jocurilor Olimpice. Aceste afirmații sunt nu doar nefondate, dar și periculoase, deoarece perpetuează stereotipuri și stigmatizează atletele care nu se conformează normelor tradiționale de gen, notează jurnalistul Alexandru Negrici.

Istoria testelor de verificare a sexului în sport este una tragică, plină de exemple de sportive excluse și stigmatizate pentru că nu se încadrau în standardele arbitrare impuse de autoritățile sportive. Realitatea este că sexul biologic nu este un concept binar și fix, iar nivelurile de testosteron variază natural de la o persoană la alta. Aceste variații nu oferă neapărat un avantaj competitiv și nu ar trebui să fie folosite ca pretext pentru excluderea atleților din competiții.

CIO, în decizia sa, a recunoscut complexitatea acestui subiect și a subliniat că performanța atletică nu este determinată exclusiv de nivelurile de testosteron. Ambele sportive, Khelif și Lin, respectă normele impuse pentru competițiile olimpice și merită să fie evaluate pe baza talentului și dedicării lor, nu pe baza unor prejudecăți și temeri nefondate.

Jocurile Olimpice de la Paris 2024 – Reguli mai stricte pentru sportivii transgender

Aceste Jocuri sunt primele care asigură o distribuție egală a medaliilor între bărbați și femei, dar și primele care implementează reguli mai stricte privind participarea sportivilor transgender.

Comitetul Internațional Olimpic (CIO) a adoptat o abordare diferită în acest an, bazându-se pe 10 principii directoare și lăsând fiecare federație internațională să stabilească propriile criterii de eligibilitate. Printre aceste reguli, cea mai notabilă este cerința ca femeile transgender să fi trecut prin tranziție înainte de vârsta de 12 ani pentru a putea concura în categoria feminină. Această măsură este menită să prevină avantajele biologice potențiale rezultate din pubertatea masculină.

Diverse federații au adoptat aceste reguli într-un mod variat. World Athletics și Fina, organismele de conducere pentru atletism și înot, respectă aceste ghiduri. În ciclism, pe lângă categoriile feminine, a fost introdusă și o categorie „deschisă” pentru a permite participarea sportivilor transgender. Alte sporturi, precum triatlonul, tenisul și tirul cu arcul, cer ca nivelurile de testosteron să fie sub un anumit prag pentru a permite participarea.

La Jocurile Olimpice de la Paris nu concurează nicio femeie transgender, în ciuda conspirațiilor propagate de liderii de opinie extremiști.