Declarațiile lui George Buhnici au ajuns subiect de analiză pentru psihiatri și psihologi. Bianca Pescaru-Psihoterapeut, Psiholog, Life coach, a descris „incidentul Buhnici” ca pe un simptom al unei societăți nesănătoase.

Vezi aici declarațiile lui George Buhnici, care au scandalizat o țară întreagă. 

„Deși sunt în vacanță, evident că sunt la curent cu "incidentul Buhnici" și simt nevoia să-mi exprim și eu opinia vis a vis de acest subiect, în primul rând în calitatea mea de psihoterapeut care a lucrat și lucrează cu foarte multe femei, însă evident și în calitatea mea de femeie, mamă, soție, OM.

Din punctul meu de vedere, "incidentul Buhnici" este un SIMPTOM.

Un simptom al unei societăți nesănătoase, în care majoritatea femeilor sunt crescute prin abuzuri directe (comportamentele părinților/taților/fraților în relația cu ele însele) și indirecte (comportamentele taților asupra mamelor lor), lucruri extrem de traumatizante și care își pun amprenta definitoriu în modul în care vor construi și derula relațiile pe tot parcursul vieții lor. 
Trăim într-o societate încă patriarhală, în care de mici copii, vedem ca fetițe că tații noștri sunt autoritatea supremă, că multe dintre mamele noastre nu au/avut o relație sănătoasă cu tații noștri, relație bazată în primul rând pe o POZIȚIONARE FIREASCĂ, DE EGALITATE ȘI RESPECT RECIPROC.

Trăim într-o societate în care multe dintre mamele noastre sunt submisive în relațiile cu tații noștri, nu-și cunosc drepturile, nu și le cer, și drept urmare, tolerează abuzul sub toate formele sale: verbal, emoțional și fizic.

Ce învățăm noi ca și copii din aceste lucruri prin care trecem încă din fragedă copilărie?
Învățăm un lucru extrem de simplu, dar hotărâtor pentru femeile și bărbații care vom deveni.

Învățăm că asta e NORMALITATEA.

Creierul nostru de copii nu are partea rațională dezvoltată, nu știe să facă prea multe deducții logice, nu știe ce e bine și ce nu.
Creierul nostru de copii absoarbe ca un burete toată această oglindire de zi cu zi și o învață, fiind singura normalitate știută.

Trăim într-o societate în care prin puterea exemplului personal, mamele își educă fiicele să fie submisive, să aibă poziția ghiocelului, în care ele trebuie să facă și să știe treaba "de femeie" (adică aproape totul), iar bărbatul, e "bărbat", singura lui responsabilitate este să meargă la job (dacă merge) și în rest "jobul" lui este să facă "pe deșteptul", să dea indicații și să le știe cel mai bine pe toate...

Și da, trăim încă într-o societate în care mamele noastre asta ne învață, încă din fragedă pruncie.
Că este normal ca bărbatul să nu vrea, să nu poată, să nu știe, însă e firesc să ceară și să aibă extrem de multe pretenții de la noi, femeile, "că doar e bărbat, mamă"....

Trăim într-o societate în care foarte multe femei au o atitudine de "obiect" și care prin tot ceea ce fac și se comportă/poziționează în relația cu bărbații, dezvoltă și perpetuează o astfel de relaționare: se botoxează exagerat, se injectează, se operează, se înfometează, se îmbracă cât mai vulgar, ca să iasă cât mai în evidență, doar, doar se uită și le ele vreun bărbat, doar, doar le alege și pe ele cineva....
Ce crezi tu ca femeie că transmiți cu această atitudine?
Pe lângă disperare și evident o acută neîncredere în tine, transmiți că accepți și tolerezi SUPRAPOZIȚIONAREA.
Adică, tu ești un obiect pe care bărbatul TREBUIE să-l placă cum arată, evident la exterior căci altfel domnul te critică, te judecă râde de celulita ta, și evident asta nu e de bine, pentru tine.... 

TOATE aceste lucruri și multe altele, se cheamă SEXISM, adică DISCRIMINARE ÎNTRE SEXE.

Și da, trăim încă într-o societate în care aceste lucruri se întâmplă foarte des,
din păcate.
Cred că fiecare dintre noi suntem responsabili pentru ca lucrurile să fie diferite într-un viitor îndepărtat sau mai puțin îndepărtat.
Cred că fiecare dintre noi, în bucățica noastră de viață și din toate rolurile, suntem responsabili să ne informăm, să ne educăm, să conștientizăm toate aceste realități și să nu mai tolerăm sexismul și misoginismul, să nu mai fim parte din abuz și suprapoziționare între sexe. 
Cred că fiecare dintre noi, ca femei, suntem responsabile de învățarea unei poziționări corecte și sănătoase în relația cu bărbații din viața noastră, indiferent dacă ne sunt parteneri, tați, frați, prieteni, colegi concetățeni.
Cred că fiecare dintre noi, ca mame suntem responsabile de modul în care ne educăm copiii, fie fetițe, fie băieți, oferindu-le prin exemplul personal o oglindire a ceea ce înseamnă o relaționare frumoasă, sănătoasă, echitabilă, cu respect și empatie, cu susținere și compasiune, nu cu critică, judecată, impuneri și cerințe disfuncționale, transmițându-le astfel, NORMALITATEA că femeia și bărbatul sunt EGALI în obligații dar și în drepturi, inclusiv în dreptul de a arăta așa cum arată...

Cred că fiecare dintre noi, ca ființe umane, indiferent dacă suntem femei sau bărbați suntem responsabili să luăm ATITUDINE în fața oricărei forme de abuz, de misoginism și nerespect la adresa unei femei, pe care o observăm în cercul nostru de cunoștințe sau în societatea în care trăim.

Și mai cred, că numai astfel, în timp, vom putea trăi într-o societate empatică, dezvoltată și matură psihologic și emoțional, în care nu contează atât de mult exteriorul unei ființe umane, ci modul în care arată sufletul său, pentru că atunci când iubim, iubim în primul rând sufletul acelui om.
Iar sufletul, niciodată nu are celulită”, a explicat psihologul, pe rețelele de socializare.