Spectacola: Cum te găsim în acest final de an?

Sunt puțin obosită, a fost un an foarte, foarte plin, dar sunt  bucuroasă pentru că mie îmi plac foarte mult Sărbătorile de iarnă. Am împodobit deja bradul, mai aveam puțin și-l împodobeam din luna noiembrie. Sunt dornică să trec în noul an, să fim toți sănătoși, să avem părinții alături de noi, așa cum se întâmplă în fiecare an.

Spectacola: Cu ce te-a surprins 2023? Dacă ar fi să numești cea mai mare bucurie, dar și cea mai mare provocare din acest an, care ar fi acelea?

2023 a fost un an cu lucruri bune și cu unele mai puțin bune, cele mai puțin plăcute țin de  ceea ce se întâmplă la nivel internațional, războaie care nu au cum să ne lase indiferenți. Cea mai mare provocare a fost să prezint știrile de dimineață, dar am alături o echipă tânără, frumoasă, extraordinară. Eu sunt o persoană matinală, dar nu e foarte ușor ca în fiecare zi, la 06.00 dimineața să începi să te pregătești. O bucurie este prezența în familia noastră a lui Pongo, dalmațianul, cu atât mai mult cu cât spuneam că nu doresc în casă un animal de companie, pentru că are nevoie de atenție ca și un copil și nu vedeam cum o să avem timpul necesar. L-am primit cadou, însă nu credeam că o să mă atașez atât de mult de el.

Spectacola: Cu ce gânduri, planuri și speranțe intri în noul an?

Sper să mă odihnesc mai mult, să am ceva mai mult timp pentru mine, să am parte de mai multe vacanțe pentru că anul ăsta nu am fost plecați și simt nevoia să plec într-o destinație însorită, caldă. Dar cel mai mult îmi doresc să fim sănătoși, noi, părinții noștri, Ingrid.

Spectacola: Dacă ar fi să premiezi o persoană din viața ta, pentru anul care tocmai se încheie, care ar fi aceea și de ce?

Premiantă ar fi Ingrid, pentru că nu a avut un an ușor, a trecut dintr-un sistem de învățământ în altul și, deși este un sistem destul de dificil, pentru că toate materiile sunt predate în limba engleză, a reușit niște performanțe extraordinare. Sunt foarte mândră de ea și ei i-aș acorda un premiu!

Spectacola: I-ai scris Moșului în acest an? Care ar fi cea mai arzătoare dorință a ta, în acest Crăciun?

Niciodată nu am așteptat să primesc ceva, întotdeauna m-am bucurat mai mult să ofer. Cele mai frumoase cadouri de Crăciun le-am primit de la Ingrid când era mai mică și îmi făcea tot felul de surprize, desene, felicitări. Nu-mi doresc nimic, niciodată nu mă gândesc că aș vrea să primesc un anumit lucru, nu am spus nimănui că îmi doresc ceva anume. Eu mă gândesc la ce aș putea să ofer eu celor din jur ca să le aduc o bucurie.

Spectacola: Cum vei petrece sărbătorile? Care sunt tradițiile care nu lipsesc de la masa de Crăciun?

De Crăciun petrecem în familie, cu părinții și este posibil să vină și frații noștri. Mama și soacra gătesc cel mai bine, eu mă ocup să aranjez masa, să arate cât mai bine și, împreună cu Ingrid, voi prepara ceva dulce.

Nu gătesc pentru că niciodată nu voi găti atât de bine cum gătesc mamele noastre.

Spectacola: Într-un scenariu perfect, cine ți-ai dori să fie alături de tine la masa de Crăciun?

Să avem toți membrii familiei în jurul mesei este tot ceea ce îmi doresc, este perfect, mai ales dacă vin și frații. Este adevărat că mi-aș dori să fie alături de noi și rude care nu sunt în țară, dar este imposibil, așa că mă mulțumesc cu familia restrânsă.

Spectacola: Cum arăta Crăciunul copilăriei, ce îți lipsește cel mai mult de atunci și ce ai păstrat și astăzi?

Îmi lipsește momentul în care mama făcea sarmale și cozonaci în bucătărie și eu, tata și Adi, fratele meu, ascultam Hrușcă și împodobeam bradul. Nu exista ceva mai frumos și asta îmi lipsește în fiecare an.

Împreună cu fratele meu făceam tot felul de decorațiuni pentru brad, pentru că nu existau atât de multe cum există azi, făceam ghirlande din hârtie. Țin minte că aveam o cutie cu globuri pe care le păstram cu multă grijă și dacă unul se crăpa sau se spărgea sufeream enorm. Le-am păstrat ani de zile. Îmi amintesc celebrele bomboane pentru brad care erau învelite într-un staniol colorat și care nu rezistau până în ziua de Crăciun, pentru că le mâncam și apoi puneam ceva în loc ca să nu vadă mama că au dispărut. Astea erau momente foarte frumoase. Îl așteptam pe Moș Crăciun, chiar încercam să îl "prindem" în momentul în care lăsa cadourile.