Albert NBN, cunoscut și sub numele de Beto, este un trapper român. Muzica sa prinde foarte bine la public, iar Albert, deși poate fi ușor judecat pentru stilul pe care îl adoptă, este un om cu respect pentru fanii săi, cât și pentru meseria sa.

„Uite, încerc să le zic copiilor că e bine să meargă la școală, dar nu am cum să zic din punctul meu de vedere, că pe mine nu m-a ajutat școala.”

Albert NBN nu a reușit să își termine școala, dar asta nu a stat în calea succesului său. El consideră că este un om norocos, deși știe că nu toți sunt. Chiar recomandă să nu fie luat drept exemplu.

Întrebat dacă s-a gândit să-și termine școala, Albert NBN spune: „Nu. Eu oricum mă duceam la școală să râd. Nu mi-a plăcut, frate, nu s-a legat de nicio culoare de mine! Adică am învățat, nu știu, până în a patra. Ce înveți până în a patra? Că nici nu înveți. La modul că mă punea mama să fac teme. Dar după a cincea, a șasea...ce a șasea, că... Dar nu, că a șaptea n-am terminat-o.”

Totuși, Albert NBN recunoaște că lipsa școlii îi aduce și unele dezavantaje. „Nu vorbesc atât de corect. Am și unele greșeli pe care le fac des, foarte des, nu așa. Și ce dacă?!”

„Aici e de capul tău. C***e, cum ar fi, la școală te duci să înveți să vorbești corect. La modul virgulă, cratimă. Înțelegi? Dar așa...Matematica, nu știu. Uite, chiar încerc să scot ceva bun din școală, dar nu pot, frate. Încerc să le zic copiilor că e bine să meargă la școală, dar nu pot să spun asta din punctul meu de vedere, că pe mine nu m-a ajutat școala. Dar ei să se ducă la școală, că poate nu toată lumea are norocul să doarmă pe-o ureche. Nu mai mergi la școală și peste două luni faci bani. Pe urmă, dacă nu ai nici școală și nu faci nici bani, păi unde d***u te angajezi?”

Trapperul Petre Ștefan despre primul său concert: „Am cântat, nu am behăit!”

Cât despre cariera sa muzicală, Beto are planuri mari de viitor. Își dorește să ajungă cunoscut internațional. Se stresează foarte mult în legătură cu lucrurile pe care le are de făcut.

„Au bubuit italienii și nu bubuim noi?”

„Sunt tras rău de tot din cauza la ce am pe cap cu muzica. Asta cu succesul, cu banii, cu fel și fel de chestii din astea. Alo, trebuie să rezolvi aia, trebuie să vii la studio să rezolvi aia, trebuie să faci aia, trebuie să...înțelegi? Am atât de multe pe cap încât...Păi eu n-am cum să stau așa în pat, să mă uit pe sus, să bag un instrumental, să nu știu ce, când în cinci minute îmi sună telefonul: Ai uitat să faci aia. Dar nu-mi pare rău, că asta-i viața.”

„Vreau să bubui internațional. O piesă, două, măcar, să am artiști internaționali, și să fiu cunoscut. Bă, nu vreau să zic că vreau să mă știe toată America. Dar vreau să fiu recunoscut în America. Gen, dacă mă duc în Miami, din 100.000 de oameni, 30 să mă cunoască. Miami, New York, acolo nu cer prea mult. Eu nu sunt genul de om care să zică, cum ar veni, că n-am limite. Eu nu sunt limitat deloc. Dar nici să sari calul, cum ar veni, să vorbești povești. Să-mi zică: Ce ai de gând cu viitorul tău? Trebuie totul să fie treptat, treptat. Vreau să ajung internațional. Hai, frate, ce d***u, au bubuit italienii și nu bubuim noi? Nu că italienii ar fi proști! Mai degrabă înțelegi italiana decât româna, nu?”