Tudor Chirilă vorbește cu multă emoție despre tatăl său, cunoscutul jurnalist sportiv și scriitor Ioan Chirilă, care a încetat din viață în urmă cu 23 de ani.

Tudor Chirilă, mesaj emoționant pentru tatăl său, la 24 de ani de la moartea acestuia

Artistul a ținut să scrie un mesaj emoționant, pe rețelele de socializare, la 24 de ani de la moartea tatălui său. Tudor Chirilă se bucură că mai există oameni care mai citesc și astăzi cărțile scrise de părintele său. 

„Las mesajul ăsta aici pentru cei care i-au citit cărțile sau articolele, poate pentru cei care îi vor mai citi cărțile și vor descoperi scriitorul care a fost. Astăzi se împlinesc 24 de ani de când tata nu mai e. Pentru mine tata, pentru alte sute de mii de oameni unul dintre cei mai mari jurnaliști sportivi români: Ioan Chirilă. Dintre cele 29 de cărți pe care le-a scris preferata mea rămâne "Viața la puls 200", dar sunt mulți alți împătimiți de "Răsucind fusele orare", "Finala se joacă astăzi", "Argentina 78", "Espana 82", "Nadia" și "Glasul roților de tren", "Șepcile roșii" și lista poate continua. Mă bucur că mai există oameni care își mai aduc aminte de scrisul lui. Sunt norocos că mi-a fost tată”, a scris Tudor Chirilă pe pagina sa de Facebook.

Fanii au reacționat imediat la postarea emoționantă făcută de Tudor Chirilă. 

„Părinții meu i-au citit cărțile, soțul meu îi citește cărțile. Mama mea îmi citea "Nadia" că pe o poveste înainte de a ști eu să citesc. Mi-am dat seama de acest lucru doar când, mai mare fiind, am citit cartea eu însami și îmi aduceam aminte pasaje întregi, așa că un "deja ecoute".Cărțile acelea se sorb, nu se citesc. Să aibă parte de drum luminat!”, „Frumoasă omagiere! Așa tată, așa fiu! Respect și prețuire!”, „Am citit multe dintre cărțile dânsului, tata le avea în bibliotecă, am și eu din ele..ar trebui reeditate…sunt foarte bune, minuțios documentate cu lucruri inedite despre sportivi și evenimente sportive….le recomand cu căldură….mulțumesc Ioan Chirilă”, au fost doar câteva dintre comentariile de la postarea lui Tudor Chirilă.

„Pe tata nu am apucat să-l văd cum moare. Nu l-am ținut de mână, nu ne-am luat rămas bun. Și cred că e mai bine așa”

„Tata murea într-o dimineață de noiembrie. Între timp ziua asta a pierdut din durere și a rămas un prilej de amintire. Colegii lui spun că a fost cel mai mare gazetar de sport din istoria României. A scris douăzeci și nouă de cărți despre fotbal și alte sporturi. A muncit ca traducător în prima parte a vieții lui, până să ajungă redactor la Sportul Popular. A avut o cronică duminicală la radioul național. Vocea lui era inconfundabilă, la fel cronicile. S-a folosit de o cultură vastă ca să impună un stil unic în care sportul devenea mereu pretext pentru literatură. Cred că a suferit pe ascuns pentru că viața l-a împiedicat să ajungă scriitor. Viața am fost noi, copiii lui pe care a trebuit să-i crească. A fost un tată la care ne-am uitat mereu în sus, deși el era atât de aproape de noi. Pe biroul meu de acasă e o fotografie din care tata privește pătrunzător cu ochii lui căprui în timp ce buzele se întind imperceptibil către un zâmbet ștrengăresc sub nasul lui coroiat, grecesc. 

Tata era, mai presus de toate, un om bun, generos și modest care nu se sătura să învețe. Una din imaginile care mă urmărește din copilărie e cu tata pe canapea răsfoind concentrat o enciclopedie Larousse. N-am reușit să moștenesc nici generozitatea, nici bunătatea lui cu atât mai puțin curiozitatea care l-a transformat într-un personaj atât de luminat.”, spunea Tudor Chirilă în cadrul unui interviu special, pentru Vocea – Jurnal de poveste.