Gabriel Stoica,  un cunoscut cântăreț de muzică populară și de petrecere, nu și-a cunoscut niciodată părinții și a fost nevoit să stea într-un centru de plasament, acolo unde a avut de traversat clipe de groază. Și-a dorit mereu să se ridice, să-și găsească propriul drum, iar acest lucru s-a și întâmplat.

La 32 de ani, cântărețul Gabriel Stoica nu poate să-și amintească cu plăcere de copilărie, asta pentru că acea perioadă a fost una neagră pentru el, deoarece a crescut într-un centru de plasament, asta deoarece părinții au decis să-l ducă acolo, iar el să nu-i cunoască niciodată.

Nici până astăzi, Gabriel Stoica nu știe cine sunt părinții lui, cu toate că a avut perioade în care a încercat să-i găsească. Cu toate astea, el a vrut să-și depășească condiția, să nu rămână doar un ”băiat de la casa de copii”, ci a urmat studiile, chiar și cele postuniversitare, dar și-a cumpărat și propriul său apartament pe care deja și l-a achitat. Artistul spune că nimeni nu îi dădea niciodată șanse și toți credeau că nu va reuși în viață.

“Am crescut în orfelinat, la casa de copii în Bihor până la vârsta de 9 ani. N-am învățat nimic acolo, eu nu mi-am văzut niciodată părinții, nici până în prezent nu știu, am bătut la multe uși, am mers la instituții, dar nu știu nimic. Cică mama mea ar sta în Oradea, eu acum locuiesc în Arad. Aici am venit pentru facultate, am terminat masterul, m-am stabilit aici, mi-am făcut prieteni, cunoștințe și am pornit și în cariera muzicală. Mie îmi place foarte mult să cânt. Acum cât de cât sunt cunoscut în Arad, mă solicită lumea, am nunți, evenimente. Am vrut să mă autodepășesc și să-mi arăt mie și apoi lumii întregi că și cei de la casa de copii, copiii instituționalizați, au un scop în lumea asta printre oamenii ”normali”. Eu când am venit la Arad multă lumea m-a dezamăgit și mi-a zis că o să stau prin containere, că nu voi face nimic, dar cu ambiție, voință, perseverență am reușit. Mi-am luat casa mea, am achitat-o la bancă, un apartament cu două camere, în Arad”, a spus tânărul artist.

A fost nevoit să mănânce iarbă din curtea orfelinatului pentru că îi era foame

Perioada în care a stat în centru de plasament nu a fost deloc una ușoară, iar Gabriel Stoica spune că erau zile în care nu avea ce să mănânce, iar de foame mergea în curtea orfelinatului și mânca iarbă. Mai mult de atât, violențele erau la ordinea zilei, iar el și colegii săi erau mereu bătuți de oamenii care, de fapt, trebuiau să aibă grijă de ei. La vârsta de nouă ani, Gabriel Stoica a fost luat de către o familie, iar de la acești oameni a avut multe de învățat. 

“Îmi era foame, nu aveam suficientă mâncare, ajungeam de multe ori să mănânc iarbă din curtea orfelinatului, îmi era foame. Am mâncat foarte multă bătaie, exista multă violență. Era o doamnă mai în vârstă și îmi punea piciorul pe gât și îmi dădea cu coada măturii pe unde apuca. A fost groaznic. Acum nu-mi place ca cineva să urle la mine. După am fost luat de o familie în plasament, la vârsta de 9 ani. Am învățat multe lucruri de la ei, să fiu om de societate. Eu cântam la animalele lor, stăteam și în pădure cu munca câmpului, iar publicul meu erau animalele, păsările, dar cântam atunci cântece penticostale că altceva nu știam”, povestește cu tristețe în suflet tânărul artist. 

Atunci când a împlinit 18 ani, Gabriel Stoica a ales să meargă la facultate și nu să se întoracă în centrul de plasament, căci exista și această variantă. ”După ce am împlinit 18 ani fie trebuia să merg înapoi în centru, fie la facultate. Eu am ales atunci să merg la facultate pentru că plătea statul taxele. Era greu să mă duc iar la orfelinat, după 11 ani în care am stat ”în libertate”. Cu familia care am crescut mai țin așa legătura pe Whatsapp, pe Facebook, cât de cât”, a mai zis Gabriel Stoica.

A renunțat să-și mai caute familia 

”Cât am fost la facultate tot mi-am căutat familia, dar de ceva vreme nu am mai căutat pentru că am stat și m-am gândit că dacă nici măcar nimeni nu m-a căutat pe mine, atunci m-am descurajat și n-am mai vrut, mai ales că multe instituții îmi închideau porțile. Nu sunt fericit, mai ales că acum vin sărăbătorile, mie nu-mi plac sărbătorile, mai ales astea de iarnă, când toți stau cu cei dragi, iar eu nu am pe nimeni”, a mai zis el.

Ca planuri de viitor, Gabriel Stoica își dorește să continue cu muzica, să devină cât mai cunoscut și să-și îndeplinească toate dorințele pe care le are, dar mai ales să fie fericit, după atâția ani grei.

”Vreau să continui cu muzica, să fiu cât mai vizibil în fața oamenilor, prin cântecele mele, prin proiectele mele. Vreau să fiu cât mai cunoscut, am multe melodii cu colaboratori foarte buni din Arad. Ultima piesă am scos-o cu Nelu Popa, un artist super ok”, a mai zis Gabriel Stoica.