Mihaela Rădulescu, o apariție tot mai rară în media românească, este stabilită la Monacco, de mulți ani. Vedeta a oferit un interviu pentru Viva, în care își deschide inima și vorbește despre cele mai grele momente din viața sa. Aceasta a povestit cum a afectat-o moartea tatălui ei. Florin Țiganu s-a stins din viață în 2014, după o lungă suferință. 

„Am avut câteva, iar primul pe listă a fost pierderea tatălui meu grozav. Un cancer nedrept și nemilos l-a luat prea devreme și nici azi nu pot să mă gândesc la el fără lacrimi în ochi. Nimic altceva n-a fost mai dureros, în nicio altă situație nu m-am simțit mai neputincioasă, cu faima, banii sau succesul profesional la un loc, cum spui tu. Egale cu zero în fața morții. De aceea, zic, viața e făcută să o trăim la maxim, după cum ne place, după cum ne strigă inima, nu restul lumii”, a declarat Mihaela Rădulescu pentru Viva. 

Trauma prin care a trecut în momentul în care tatăl ei a murit

"Tatal meu a murit cu mine de mana. N-a mai murit pana acum langa mine nimeni, nimeni. A fost un moment care m-a afectat foarte mult si care continua sa ma urmareasca pentru ca a fost o trecere foarte rapida de la tatal meu cel sportiv si bine facut la un om redus la 45 de kg, macinat de un cancer generalizat, care s-a stins tinandu-ma de mana.

N-am putut sa zac intr-o stare de doliu vizibila, adica sa fiu mereu in acord cu ceea ce simteam pe dinauntru. Cred ca m-a ajutat putin si faptul ca a trebuit sa ma intorc la munca, a trebuit sa zambesc din nou si sa ma port ca un om caruia nu i s-a intamplat ceva atat de sfasietor. Mai mult, stiind ca eu sunt stanca in familia mea, a trebuit sa fiu asa si pentru ceilalti, pentru mama si fratele meu, care e mult mai sensibil decat mine.

M-am trezit iar in situatia de a fi cea care ii mobilizeaza pe toti, care trece mai usor peste moment, chiar daca ma doare tare", a marturisit Mihaela Radulescu pentru revista Elle.

Florin Țiganu, tatăl Mihaelei Rădulescu, un părinte sever

Cu ani în urmă, Mihaela spunea despre tatăl ei că a fost un părinte sever, dar îl iubea foarte mult pentru acest lucru: "Tata a fost singurul care se mai împotrivea acestui răsfăţ general. Fiind un tip foarte sportiv, dorea să ne crească şi pe noi în acelaşi spirit, lucru care m-a ajutat extraordinar. În plină iarnă, pe gerurile cele mai crâncene, tata ne scotea, pe mine şi pe frate-miu, să alergăm în picioarele goale prin zapadă. Moment în care toate bunicile şi străbunicile leşinau", îşi amintea ea într-un interviu pentru Formula AS.

Tatăl ei a fost cel care i-a deschis apetitul pentru sporturi și raliuri

Părinții vedetei erau arbitri de raliu, astfel că viața ei a fost dintotdeauna despre curse și raliuri. În trecut, ea a avut o relație cu Dani Oțil, un împătimit al raliurilor of road pe două roți. 

"La 16 ani am condus prima dată, Dacia familiei, într-o pădure, pe un drum neasfaltat - tocmai participasem la un raliu tehnico-aplicativ, la Tg. Mureș, în calitate de copilot, iar pilotul era ... mama. Am petrecut mult timp pe la raliuri, pe margine, pentru că a fost o vreme când ambii mei părinți erau arbitri oficiali și mă luau cu ei. Tata a organizat câteva ediții ale raliului "Ceahlăul", asta după ce au interzis denumirea lui inițială de "Raliul Mănăstirilor" (pe macadam și asfalt). Îmi plăceau mașinile și abia așteptam să iau carnetul. Cred ca cel mai în detaliu îmi amintesc mașina bunicului meu, când eram mică, o Pobeda uriașă, care era senzația orașului Piatra Neamț", povestea Mihaela cu ceva timp în urmă, potrivit Eva.