Coconel Neculai a stat trei ani pe front, perioadă în care a a luptat contra rușilor și nemților, a fost prizonier, a îndurat foamea și a îndurat chinuri groaznice.

A dat piept cu greutățile încă de la 17 ani când alerga, în al Doilea Război Mondial, printre morții care erau ca bolovanii pe câmpul de luptă. Nu a fugit de pe front, deși mulți o făceau. A rămas acolo să-și apere țara. 

Când a împlinit 100 de ani, i-am luat un interviu. Îl găsisem fericit, liniștit, cu o pace extraordinară în privire. Se bucura când cineva îi mai deschidea ușa. Iar când era singur, stătea de vorbă cu Dumnezeu. Și aveau ce vorbi după 100 ani de viață.

Astăzi, Coconel Neculai nu mai este și odată cu plecarea lui dispare și o pagină de istorie. Dar avem obligația să nu-l uităm. Și datorită lui astăzi suntem liberi.

Citește continuarea pe DC NEWS