"Este un fel de continuare a unei cărţi care pentru mine a fost foarte importantă, se numea 'Fals tratat de manipulare' şi care era un fel de eseu în care ideile erau exemplificate cu întâmplări din viaţa mea, care la un loc dădea un fel de imagine a ţării în care am trăit din copilărie şi până acum. Cartea de acum, care se numeşte 'Soră lume', nu este o carte despre ţară, ci despre lume. Dar ca structură se construieşte la fel. Sunt povestite diverse întâmplări, în general din străinătate, care sunt importante nu pentru că mi s-au întâmplat mie, chiar dacă uneori e vorba de aventuri sau de accidente, ci pentru că ele caracterizează lumea prin care am trecut", a declarat, pentru Agerpres, Ana Blandiana.

Este vorba despre o lume în parte de dinainte de '89, în parte de după '89, dezvăluie autoarea.

"Aproape fără să planific asta însă, de fapt este o carte care pune faţă în faţă cele două lumi ale planetei, ca să zic aşa, sau cel puţin a părţii de planetă pe care am cunoscut-o eu, în principal Europa, dar şi Africa de Sud sau America. Pe de o parte lumea de până în '89 şi pe de altă parte lumea de după '89, dar şi lumea fostă comunistă şi lumea pe care noi o numeam liberă şi spre care tindeam. Portretul lumii văzut de mine se naşte de la întretăierea şi, uneori, de la ciocnirea acestor coordonate", a afirmat Blandiana.

Scriitoarea spune că "Soră lume" vorbeşte şi despre cât de misterios, în fond, este felul în care oamenii au nevoie de libertate.

"Într-un fel, cred că, dacă ar trebui să spun un singur cuvânt faţă de care se ordonează, aşa, ca faţă de un magnet pilitura de fier, este libertatea, cum am simţit eu şi cum au simţit oamenii libertatea în diverse puncte ale istoriei lor şi cât de misterios, în fond, este felul în care oamenii au nevoie de libertate, de câtă libertate au nevoie şi, mai ales, cât de straniu cantitatea de libertate care există pe pământ pare să fie în scădere. Există, de exemplu, un punct în carte în care, aflându-mă în China, mă întreb de câtă libertate au nevoie oamenii ca să fie fericiţi. Pentru că lor, de exemplu, le sunt interzise reţelele de socializare, au propriile reţele. Toţi chinezii sunt cu telefonul în mână, dar prin acesta se petrece şi supravegherea lor. În acelaşi timp, e clar că nivelul lor de viaţă a crescut foarte mult în ultimii ani. Pe de altă parte, evident că nu pot să nu mă întreb dacă avem dreptul să judecăm, eu venind din Occident, un Occident unde este în creştere corectitudinea politică, de fapt o cenzură dură asupra libertăţii individuale, în care ţi se spune cum e bine să gândeşti şi devii marginalizat dacă nu gândeşti aşa cum ţi se spune că e bine. Şi răspunsul e că 'sigur, avem dreptul să judecăm, pentru că libertatea asta înseamnă: puterea de a judeca tot timpul, în fiecare clipă şi toată viaţa şi fiecare om cu propriul lui cap, fără ca altcineva să aibă dreptul să îi spună cum să judece", a subliniat scriitoarea.

Ana Blandiana (nume literar al Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan) s-a născut la Timişoara, la 25 martie 1942.

Este autoarea a numeroase cărţi de poezie, eseuri, proză, printre ultimele apariţii editoriale numărându-se "Orologiul fără ore" (2016), "Variaţiuni pe o temă dată" (2018), Integrala poemelor (2019), "Fals tratat de manipulare" (2013), "Istoria ca viitor" (2017).

Cărţile sale de poezie şi de proză au apărut în traducere, începând din anul 1982, la prestigioase edituri din Polonia, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania, Estonia, Suedia, Norvegia, Ungaria, Franţa, Olanda, Bulgaria, Letonia, Albania, Serbia, Slovenia, Macedonia, China, Coreea de Sud, Portugalia.

În timpul regimului comunist, scriitoarea a avut interdicţii de publicare în perioada 1959 - 1964, în anul 1985 şi între anii 1988 şi 1989.

În 1990, Ana Blandiana reînfiinţează PEN Clubul Român, al cărui preşedinte devine. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care o conduce între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet.

Blandiana este membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie "Stephane Mallarme" şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).