Ca manager de teatru, viaţa Dorinei Lazăr este într-o continuă căutare şi pare animată de un nesecat izvor de energie pe care o transmite şi celor din jur.

Întâlnirea cu echipa „Rețeaua de Idoli” a început într-o cofetărie. Expansivă, volubilă și cu simțul umorului, alături de Dorina Lazăr discuția a devenit antrenantă şi extrem de sinceră. A povestit despre carieră, familie, spectatori dar și despre amintiri sau planuri de viitor. Știți ce găteste Dorina Lazăr? Dar care este cea mai strălucitoare <steluţă> pe care a primit-o? Răspunsurile au venit chiar de la îndrăgita actriță şi povestite într-un mod inconfundabil.

„ Cineva mi-a trimis într-o zi o poză pe telefon, cu o stea care se pune pe caldarâm şi pe care scria Teodora Lazăr. Ce o fi asta, m-am întrebat eu?
Şi am trecut mai departe. Am încă colege la Hunedoara cu care vorbesc şi, în urmă cu o săptămână, mă sună fosta mea colega de de bancă şi îmi spune: <Tu, Dorina, stai să-ţi spun, ţi-au pus o stea>. <Unde, o întreb eu?> <În faţa Hotelului Rusca. Pe caldarâm au pus stele, dar nu înţeleg nimic, că sunt puse şi de la oameni care nu sunt din Hunedoara. Are Florin Piersic, Mircea Lucescu, ai tu... Dar scrie Teodora Lazăr...>.

De fapt, pe mine Teodora mă cheamă... La şcoală, în catalog, aşa eram. Dar când am terminat institutul, era o actriţă la Constanţa, pe care o chema Teodora Lazăr. Meşterul a zis <Gata, tu îţi zici Dorina Lazăr>. Aşa că, a apărut o stea la Hunedoara. Am şi o stea la Hunedoara”.

„Irina Păcurariu: Ce gătiţi, ca în Ardeal?

Dorina Lazăr: Ca în Ardeal, dar am învăţat şi de la soacra mea care era regăţeancă. Gătesc de toate, ciorbe, sosuri, nu lucruri sofisticate. Dar marele meu defect este că nu ştiu să gătesc puţin. Gătesc în cantitate mare şi atunci începe împărţeala pe la vecini, pe la colegi. Am un coleg tehnician care stă peste bulevard şi din când în când îi zic şi mă duc şi îi dau. Mă relaxează grozav. Şi am pe frigider hârtie şi creioane şi când îmi vin idei pentru teatru le scriu...”.