Ideea filmului „Ca fetele” îi aparține în totalitate și a fost inspirată de mama sa. Tiberiu își dorește prin această producție să aducă un omagiu puterii și independenței femeilor, subliniind capacitatea lor remarcabilă de a dărui.

La vârsta de 42 de ani, Tiberiu Mihail Ioana a absolvit Facultatea de Drept și a profesat doar o scurtă perioadă în acest domeniu. Deși este încă membru al Baroului Consilierilor Juridici Prahova, a decis să renunțe la cariera de avocat pentru a se dedica cinematografiei, domeniu care l-a fascinat încă din copilărie.

Spectacola: În „Ca fetele” îl interpretezi pe Radu, fiul Rozanei (Aura Călărașu), avocat. Ai trecut prin transformări fizice semnificative, cum ai reușit?

Tiberiu Ioana: „Da, așa e. Pentru acest rol m-am îngrășat opt kilograme, nu a fost ușor într-un timp scurt, dar m-au ajutat pizza, înghețata și berea. Acesta a fost meniul. Apoi, Radu e destul de diferit de mine, poate chiar opusul. E un personaj mai boem, dar ușor mai neglijent, în sensul nu îi pasă de imaginea sa, de chestiile materiale, de haine etc. E un tip foarte deștept, citit, ambițios și pasionat de cariera de avocat, însă personal nu pune preț pe aspectul său. Iar eu patru luni nu m-am bărbierit și nu m-am tuns. Și încă un artificiu a fost să port ochelari. M-am jucat cu ochelarii tatălui meu, așa mi-a venit ideea că i s-ar potrivi și personajului. Dar la filmare nu a fost ușor. Mă incomodau pe nas sau îi uitam pe cap”.

Spectacola: Ce nu ai făcut niciodată până acum și ai învățat cu ocazia acestui film?

Tiberiu Ioana: „Că trebuie să ai o rezervă de minim 25% din valoarea inițială a bugetului, pe parte de producție. Ca actor, cum să faci față emoțiilor când joci alături de nume ca doamnele Maia Morgenstern, Adriana Trandafir, Aura Călărașu. Ele m-au ajutat foarte mult, s-au comportat atât de normal și firesc și m-au făcut să mă simt de-al lor, încât emoțiile au dispărut de la sine pe platou”.

Spectacola: Cum a fost întreaga colaborare cu ele și cu ceilalți actori?

Tiberiu Ioana: „Cu ele, „dezastruoasă”. Când le vedeam, tot timpul aveam emoții mari, pentru că eu și jucam cu ele, dar eram și în postura de producător și am interacționat foarte des. Când eram în preajma lor, deveneam timid ca un copil, iar eu nu sunt deloc așa. Dar ele au fost atât de drăguțe, calde și cu răbdare pentru stângăciile mele, încât le sunt foarte recunoscător. O bucurie a fost să joc și alături de Lora și Emil, au fost absoluți minunați și implicați”.