Uneori, când Charlie Chasen sau Michael Malone mergeau pe stradă  prin Atlanta, oamenii îi confundau.

Acști doi prieteni, care locuiesc în Atlanta, nu sunt rude. Strămoșii lor nici măcar nu provin din aceeași parte a lumii. Familia lui Malone a venit din Bahamas și Republica Dominicană. Familia lui Chasen a venit din Scoția și Lituania. Ei nu sunt nici rezultatul unui secret de familie adânc și întunecat. Cu toate acestea, seamănă izbitor de mult. Nu este vorba doar de părul lor șaten, de barbă și de ochelari. Este vorba, de asemenea, de structura nasului, de pomeții și de forma buzelor lor.

"Michael și cu mine ne cunoaștem de mult timp și totul a fost ca o sursă de amuzament pentru noi, pentru că, de-a lungul anilor, am fost confundați unul cu celălalt peste tot în Atlanta", a declarat Chasen pentru Don Lemon de la CNN. "Au fost câteva situații foarte interesante care au ieșit la iveală doar pentru că oamenii au crezut că suntem aceeași persoană".

Cei doi arată atât de asemănător, încât chiar și software-ul de recunoaștere facială a avut dificultăți în a-i deosebi de gemenii identici. Dar acum oamenii de știință cred că pot explica ce anume îi face să arate atât de asemănători - și ar putea explica de ce fiecare dintre noi ar putea avea o sosie.

Oamenii care se aseamănă între ei, dar nu sunt direct înrudiți, par să aibă totuși asemănări genetice, potrivit unui nou studiu.

Printre cei care aveau aceste asemănări genetice, mulți dintre ei aveau, de asemenea, greutăți similare, factori de stil de viață similari și trăsături comportamentale similare, cum ar fi fumatul și nivelul de educație. Acest lucru ar putea însemna că variația genetică este legată de aspectul fizic și, de asemenea, poate influența, potențial, unele obiceiuri și comportamente.

Oamenii de știință se întreabă de mult timp ce anume creează asemănarea între două persoane. Este vorba de natură sau de educație? O echipă de cercetători din Spania a încercat să afle acest lucru. Rezultatele lor au fost publicate marți în revista Cell Reports.

Dr. Manel Esteller, cercetător la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona, Spania, a declarat că a lucrat în trecut la cercetări care au implicat gemeni, dar pentru acest proiect, a fost interesat de persoanele care seamănă între ele, dar care nu au nicio legătură reală de familie care să dateze de aproape 100 de ani.

Arta duce la știință

Așadar, a apelat la artă pentru a răspunde la o întrebare despre știință. El și coautorii săi au recrutat 32 de persoane cu asemănări care făceau parte dintr-un proiect fotografic "Nu sunt o asemănare!", realizat de un artist canadian, François Brunelle.

Cercetătorii le-au cerut perechilor să facă un test ADN. Perechile au completat chestionare despre viața lor. De asemenea, cercetătorii au trecut imaginile lor prin trei programe diferite de recunoaștere facială. Dintre persoanele pe care le-au recrutat, 16 perechi au obținut scoruri similare cu cele ale gemenilor identici identificați cu ajutorul aceluiași software. Este posibil ca celelalte 16 perechi să fi arătat la fel pentru ochiul uman, dar algoritmul nu a fost de aceeași părere în unul dintre programele de recunoaștere facială.

Cercetătorii s-au uitat apoi mai atent la ADN-ul participanților. Perechile despre care softul de recunoaștere facială a spus că sunt similare aveau mult mai multe gene în comun decât celelalte 16 perechi.

"Am putut vedea că acești oameni care seamănă între ei, de fapt, împart mai multe variante genetice. Iar acestea sunt foarte comune între ei", a declarat Esteller. "Deci, ei împărtășesc aceste variante genetice care sunt legate într-un mod în care au forma nasului, a ochilor, a gurii, a buzelor și chiar structura osoasă. Și aceasta a fost principala concluzie că genetica îi pune împreună. "

Acestea sunt coduri similare, a spus el, dar este vorba doar de o întâmplare.

"În lumea de acum, există atât de mulți oameni încât, în cele din urmă, sistemul produce oameni cu secvențe ADN similare", a spus Esteller. Probabil că acest lucru a fost întotdeauna adevărat, dar acum, cu ajutorul internetului, este mult mai ușor să le găsim.

Alți factori 

Când au analizat mai atent perechile, au determinat că alți factori erau diferiți, a spus el.

"Există motivul pentru care nu sunt complet identice", a spus Esteller.

Când oamenii de știință au analizat mai îndeaproape ceea ce ei numesc epigenomii dublurilor care semănau cel mai mult, au existat diferențe mai mari. Epigenetica este studiul modului în care mediul și comportamentul pot provoca schimbări în modul în care funcționează genele unei persoane. Când oamenii de știință au analizat microbiomul perechilor care semănau cel mai mult, și acestea erau diferite. Microbiomul reprezintă microorganismele - virusurile, bacteriile și ciupercile prea mici pentru a fi văzute cu ochiul uman - care trăiesc în corpul uman.

"Aceste rezultate nu numai că oferă informații despre genetica care ne determină înfățișarea, dar ar putea avea implicații și pentru stabilirea altor proprietăți antropometrice umane și chiar a caracteristicilor de personalitate", se arată în studiu.

Studiul are însă limitări. Dimensiunea eșantionului a fost mică, așa că este dificil de spus că aceste rezultate ar fi valabile pentru un grup mai mare de sosii. Deși cercetătorii cred că rezultatele lor s-ar schimba într-un grup mai mare. Studiul s-a concentrat, de asemenea, pe perechi care erau în mare parte de origine europeană, așa că nu este clar dacă rezultatele ar fi aceleași pentru persoanele care provin din alte părți ale planetei.

Dr. Karen Gripp, un pediatru și genetician la Nemours Children's Health, ale cărui cercetări sunt menționate în această lucrare, a declarat că studiul este foarte interesant și validează multe dintre cercetările care vin înaintea lui.