Parte din programul festivalului, acesta va susține show-ul Sunt un orb la Cinema Florin Piersic, sâmbătă, 17 iunie, de la ora 18:00. 

Mălăele va participa și la o proiecție specială a filmului Piciu (r. Iosif Demian, 1984).

„Eu merg pe un principiu știut și împrumutat de la Chaplin. Dacă produci un lucru de artă care place, în egală măsură, bătrânului și copilului, prostului și înțeleptului, profanului și inițiatului, asta este suprema desfătare a creatorului în raportul lui unilateral cu privitorul”

Peste ochelarii rotunzi, privirea lui Horațiu Mălăele a devenit cunoscută publicului din mai mult de 60 de filme. De la debutul său din 1974, cu rolul principal din Muntele ascuns (r. Andrei Cătălin Băleanu), Mălăele a lucrat cu unii dintre cei mai importanți regizori români, printre care Geo Saizescu (Secretul lui Bachus, 1984), Alexandru Tatos (Secretul armei secrete, 1988) și Ion Popescu Gopo (Maria Mirabela în Tranzistoria, 1989). În 1984 a interpretat rolul unui dascăl în Piciu, ultimul film regizat de Iosif Demian înainte de plecarea din țară, pe un scenariu scris de Mircea Diaconu. Povestea unui grup de elevi în vacanța de vară atrage, la lansare, peste 1,5 milioane de spectatori în cinematografe. Distribuția filmului îi include pe Victor Rebengiuc, Răzvan Vasilescu și Diana Lupescu.

În 1992, rolul din Divorț... din dragoste (r. Andrei Blaier), cel al unui tânăr nevoit să-și destrame mariajul din cauza absurdității sistemului comunist, îi aduce premiul de interpretare la Festivalul de la Costinești. În 1994 este distribuit de Mircea Daneliuc în comedia Această lehamite, unde îl joacă pe Bebe, un viitor tată care se confruntă cu moartea soției gravide, dar și cu ambiția unei doctorițe de a-i ține în viață copilul nenăscut. Va colabora din nou cu Daneliuc pentru Ambasadori, căutăm patrie (2003). Dintre rolurile recente, poate cel mai cunoscut și iubit de public este cel al lui Ilie Moromete din Moromeții 2 (r. Stere Gulea, 2018), pentru care a primit o nominalizare la Premiile Gopo. Horațiu Mălăele a lucrat și în coproducții internaționale, cu regizorii Costa Gavras (Amen, 2001) și Robert Guédiguian (Armata crimei, 2009).

Ca regizor, semnează Nunta mută (2008), Funeralii fericite (2012) și Luca (2020), toate trei avându-l ca scenarist pe Adrian Lustig.

În teatru a obținut un număr impresionant de premii. A jucat pe scenele din Piatra Neamț, București, Cluj-Napoca, Oradea, Brașov sau Constanța, unde a interpretat roluri în spectacole legendare precum Karamazovii, în regia lui Dan Micu, Aceşti îngeri trişti, montat de Mircea Cornişteanu sau Scapino, în regia lui Alexandru Dabija. Din 1982, regizează spectacole de teatru, punând în scene piese precum O sărbătoare princiară de Teodor Mazilu, Puricele de Georges Faydeau sau Carlo contra Carlo de Paul Ioachim. Spectacolul său Sunt un orb este un one-man show plin de umor, inteligență și virtuozitate; conceput ca un monolog alcătuit din poezii, proză scurtă și scene memorabile din piese de teatru, acesta a fost prezentat și în comunități de români din afara țării. În teatrul de televiziune a jucat peste 150 de roluri.

Nu în ultimul rând caricaturist și scriitor,  Mălăele a expus în peste 30 de expoziţii circa 3000 din creaţiile sale şi a fost redactor şef al publicaţiei Satirul. A publicat două cărţi autobiografice: Horaţiu despre Mălăele (2008) şi Rătăciri (2012).