SPECTACOLA: Cine eşti tu, Iulia?

IULIA SAMSON: Actriță - de ceva vreme a Teatrului EXCELSIOR, cu puternice rădăcini în Brașov, cu grupuri de prieteni diferiți și minunați și cu nevoie de muncă. Am multă energie care uneori se disipă aiurea, bună pe brainstorming și pe oneliner-e acide în cadrul potrivit.

SPECTACOLA: Cum şi când ai ales Actoria şi cine a avut prima dată încredere în talentul tău (chiar şi când tu însăţi aveai îndoieli)?

IULIA SAMSON: În liceu, la Colegiul Naţional Andrei Șaguna, am intrat în trupa de teatru. Atunci am avut ocazia să particip în ţară la diverse festivaluri de teatru pentru adolescenți și să cunosc oameni dintre care unii încă îmi sunt prieteni. Primul care a avut încredere în mine și cu care m-am consultat până la a da la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” a fost Alex Pavel, actor și el și un pedagog fascinant. Când am avut îndoieli mi-a fost aproape profesorul meu de grupă și apoi de masterat, Liviu Lucaci, actualul Rector al UNATC-ului, care fie mi-a disipat, fie mi-a adâncit incertitudinile, dar a deschis mereu lumi și perspective proaspete pentru care îi voi fi mereu recunoscătoare.

SPECTACOLA:  Cum a fost drumul profesional până la momentul întâlnirii cu Teatrul EXCELSIOR?

IULIA SAMSON: Eu am intrat în EXCELSIOR când Ion Lucian a făcut concurs de angajare, deși posturile de actor erau blocate peste tot, cu promisiunea angajării și jucatului în spectacole pentru adolescenți, când urma să fie posibil (în momentul acela nici sediul teatrului nu era gata şi jucam pe unde se putea). Terminasem recent Masteratul – tot pe Actorie –  și aveam spectacole la Unteatru, la Muzeul Ţăranului Român și în Godot, unde mă și angajasem chelneriță – un soi de visul hollywoodian: ziua chelneriță, noaptea actriță – viață boemă, cât să îmi plătesc și chiria.

SPECTACOLA:  Şi cum este la EXCELSIOR?

IULIA SAMSON: Mi se pare că aici a crescut în câțiva ani o echipă funcțională. Am fost și în alte trupe, dintre care unele cu relații extrem de strânse, dar toxice, ceea ce mă face să am încredere în echipa noastră. În departamentul meu, cel artistic, lucrurile funcționează bine. Ne respectăm limitele de care avem nevoie, avem încredere foarte mare unii în alții pe scenă, dar și în afara ei, creștem împreună și s-au dezvoltat relații de prietenie oneste și sincere. Ne permitem să trăim împreună – pentru că timpul petrecut în același spațiu, relativ restrâns, e mare – fără a fi invazivi și, de cele mai multe ori, fără masca socială.

SPECTACOLA: La Teatrul EXCELSIOR joci în spectacole care se adresează diferitelor categorii de public. De la „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, un spectacol pentru copii, la „Familia Addams” - un musical pentru toate vârstele. Însă rolul pe care îl faci în „Interzis sub 18 ani” este cel care te aduce în atenţia adolescenţilor, o categorie uneori vulnerabilă şi dificilă. Ce înseamnă pentru tine acest spectacol?

IULIA SAMSON: Este spectacolul cu care am crescut în ultimii ani. Îmi e drag să joc în el și am copt rolul cu timpul. Îl consider o reală apropiere de generația mai tânără, E în același timp și spectacolul în care am privilegiul de a defula lucruri simțite și trăite la vârsta adolescenței – am început să lucrez la rol citind din jurnalul pe care îl aveam la 14-17 ani și a fost o reală satisfacție.

„Intervine ceva foarte direct în jocul pentru adolescenți”

SPECTACOLA: Cum este să joci pentru adolescenţi? Ce ai învăţat de la ei, de-a lungul timpului?

IULIA SAMSON: Intervine ceva foarte direct în jocul pentru adolescenți. Joc cu ce am în seara respectivă, mă modific în funcție de ce primesc de la ei. Cea mai tare chestie pe care o fac e să sparg convenția clasică a celui de-al patrulea perete, adică le prind privirea și le transmit ce i se petrece în momentul acela personajului meu – neliniștea, contradicția, curajul, impulsivitatea. De multe ori îi văd surprinși, de multe ori mă rupe să îi văd pe ei modificați, emoționați, râzând – stăm față în față și îi văd și sunt doar pentru ei acolo pe scenă și ei văd în mine. Am învățat de la adolescenți să fiu fresh.

SPECTACOLA: Care este rolul care te pune în cea mai frumoasă lumină?

IULIA SAMSON: Sunt rolurile, de fapt, pe care le joc într-un spectacol independent numit „Kit de supraviețuire”, jucat împreună cu colega Andreea Șovan. Spectacolul este unul care mă reprezintă, un melanj de texte, unele scrise de noi, unele adaptate, altele improvizate. Noi îl numim stand up drama. Sunt teme și personaje foarte diferite, iar gradul de vulnerabilitate și de afișare a cine sunt eu, autentică, e foarte mare. Sperăm să îl reluăm cât mai curând – din păcate, restricțiile, scena independentă în sine și timpul au făcut să rărim reprezentațiile.

SPECTACOLA: Care este rolul de complexitatea căruia te-ai temut, în timpul repetiţiilor?

IULIA SAMSON: „Electra” lui Euripide – pentru că Electra lui este un monument al feminismului, al Acțiunii, al Răbdării – într-o lume condusă de bărbați. Nu e loc aici pentru a dezbate tot ce reprezintă Ea. A fost o experiență de lucru pe care nu am mai întâlnit-o de atunci. Repetițiile erau lungi dar întotdeauna intense, nivelul de concentrare era ridicat. Descoperisem ceva adânc în mine care mă activa și pentru care am fost în stare să lupt cu dinții pentru că eram sigură că îmi funcționa mie. Și am avut dreptate. Eram trei pe rol și când am tras la sorți pentru a stabili ordinea în care vom juca, am tras numărul unu și țin minte că m-am panicat, mă hiperventilam și am ieșit afară din sală pentru că venise, în sfârșit, momentul de a O arăta publicului. 

SPECTACOLA:  Mai oferi celor dragi jucării făcute de tine la maşina de cusut? Care este, de fapt, povestea acestui obicei al tău?

IULIA SAMSON: Da. Ofer și încerc să îmi deschid magazin online. Folosesc materiale textile pe care le reciclez (#upcycling). Până acum am participat la târguri caritabile și am lucrat într-un an pentru Electric Castle (am făcut salopete voluntarilor din departamentul ECO). Toată povestea a început din momentul în care am realizat că mâinile mele sunt pricepute și că știu să dau un nou sens și o poveste proaspătă unui obiect inițial amorf.

SPECTACOLA: Ce îţi doreşti de la acest An Nou, 2022?

IULIA SAMSON: Muncă mai consistentă, care să aibă un impact mai mare asupra potențialului carierei mele și sănătate alor mei.

SPECTACOLA: Cum a fost pentru tine perioada aceasta fără precedent pentru sistemul sanitar? Cum ai resimţit-o, din punct de vedere personal şi profesional?

IULIA SAMSON: Pe alocuri m-a sălbăticit mai tare, dar am descoperit și nevoi pe care le am. Acum înțeleg când mă simt ușor anxioasă sau ultra agitată că e nevoie să mă ascund într-un cuib doar al meu sau să respir. Din punct de vedere profesional mi-a fost bine. Am testat personaje mai multe decât mi-ar fi putut permite o stagiune normală și am descoperit iar scrisul. A! Și am descoperit cât de mult îmi place să stau cu familia mea, să ne îmbrățișăm, certăm, râdem împreună.

SPECTACOLA: Te remarci întotdeauna printr-un bun simţ rar în zilele noastre. Consideri că te ajută sau dimpotrivă... te încurcă în lumea agitată de astăzi?

IULIA SAMSON: Cred că mă încurcă teribil. Nu cred că tolerarea comportamentului de multe ori abject al unor oameni sau nerespectării regulilor, a sistemelor, a libertății celorlalți e o cale de împlinire în viață – decât dacă e un soi de nevoie spirituală…dar nici atunci. Cel mai probabil ,,bunul simț rar” provine dintr-o nevoie de a mă face plăcută sau de a nu deranja pe nimeni cu ființa mea. În societatea actuală pentru a fi prezent și semnificativ trebuie să lupți cu tot ce ai pentru a te satisfice și împlini. Nu îmi place când trăiesc călduț și totul e sigur și protejat ,deși creierul luptă cu tot ce are tocmai pentru a mă ține la temperatura asta.

„Cred mult în scopul educativ al Culturii”

SPECTACOLA: Pe Scena românească este loc pentru toată lumea care vrea să facă teatru sau consideri că numărul mare de freelanceri face ca publicul să nu mai poată cuprinde multitudinea de oferte culturale?

IULIA SAMSON: Consider că scena românească nu are suficienți freelanceri, spații independente sau oferte culturale și că ar face bine culturii ca cei independenți și cei care au avut bafta să se angajeze să se mixeze mai des. Consider că un sistem educațional nepus la punct bine, din care nu au fost eliminate ideile vetuste, precum și încăpățânarea de a se păstra convingeri prăfuite fac ca atracția pentru evenimente culturale să fie relativ mică. De asemenea, cred mult în scopul educativ al Culturii și cred că nu se investește în ea suficient pentru că e mai ușor să controlezi o populație ținând-o la un nivel submediocru.

SPECTACOLA: Care este „barometrul” care îţi spune că ai jucat bine, în serile de spectacol?

IULIA SAMSON: Dacă mi s-a întâmplat ceva real în scenă, ce s-a declanșat ca urmare a muncii mele cu mine, cu partenerii de scenă și cu publicul, dar nu a fost artificial provocat, e semn că mi-am făcut treaba.

SPECTACOLA:  Dacă nu ai fi ales actoria, ce profesie te-ar fi tentat?

IULIA SAMSON: Am cochetat cu Psihologia, dar m-am oprit datorită unei profesoare slab pregătită – m-a determinat să mă îndepărtez de subiect. În clasa a XII-a, când a venit momentul să îmi canalizez energia către o singură opțiune, am ales între Istorie și Actorie. Cred că aș fi fost un clovn destul de interesant, căutând urme rarisime de schelete de daci liberi printre viperele de la Sarmizegetusa, dar nu mi-ar fi fost suficient – histrionul din mine ar fi avut mereu nevoie de o scenă mai mare pentru a se desfășura.

SPECTACOLA: Ce pasiuni ai?

IULIA SAMSON: Merg mult cu bicicleta prin oraș și defulez ca orice șofer de vehicul din București, până când scade temperatura prea tare pentru sinusurile mele, urc munți și merg pe jos repede – e o necesitate pentru a-mi face liniște în cap, citesc peste medie, cred, scriu, prea puțin și călătoresc des, cu orice mijloc de transport, fie el avion, motocicletă, etc.

SPECTACOLA: Un mesaj pentru public...

IULIA SAMSON: Treci, ca spectator, aproape întotdeauna, printr-o experiență care te transformă. Poate să fie o schimbare inconștientă, poate să te provoace, poate să îți facă ziua/seara mai frumoasă, dar mereu te modifică. Hai la teatru!