DACĂ NU ALEGEAM ACTORIA, AȘ FI LUCRAT ÎN IT

SPECTACOLA: De la Unchiul Fester din „Familia Addams” la șoricelul Gus din „Cenușăreasa” și de la Dewey din „School of Rock” la Pa în „Turandot”, sunt căi diferite și îndepărtate. Pe scenă reușești să captivezi și să fii în centrul atenției, indiferent de rolul pe care îl interpretezi. Ce crezi că „aprinde reflectoarele” atât de bine, în cazul tău?

MIHAI MITREA: Nu am o formulă. Încerc să tratez fiecare rol cu la fel de multă seriozitate, indiferent de complexitatea partiturii. Întotdeauna am fost convins că doar prin muncă poți face ceva cu adevărat valoros și îmbrățișez fiecare provocare. Din punctul meu de vedere sunt încă la început, mai am multe de învățat și fiecare spectacol este o nouă oportunitate de a mă descoperi.

SPECTACOLA: Cânți senzațional rock. Atât de bine încât musicalul „School of Rock” a părut, cu adevărat, pur și simplu concertul tău. Dacă nu ai fi ales actoria, ai fi avut o trupă și ai fi fost muzician?

MIHAI MITREA: Dacă nu alegeam actoria aș fi lucrat în IT și ar fi fost departe de mine gândul de a cânta sau de a fi pe scenă. Am cochetat cu cântatul de mic, mai mult împins de la spate și din dorința de a ține pasul cu fratele meu, dar plăcerea pentru cântat am căpătat-o în facultate. Musicalul „School of Rock” a fost pentru mine o provocare din punctul acesta de vedere, dar am avut mereu susținere. Atât acasă, cât și la repetiții. Am avut norocul să întâlnesc oameni frumoși care mi-au fost alături la fiecare pas. Muzicieni care au avut foarte multă răbdare cu mine și m-au sprijinit. Nu ar fi fost așa fără dirijorul Alexandru Ilie, pianistul Abel Corban  pe care ,,l-am terorizat” în perioada în care studiam partiturile, Ovidiu Anton de la care am învățat și furat foarte multe în ceea ce privește acest stil muzical și în general echipa spectacolului care m-a făcut să mă simt acasă și în confort. 

ÎMI PLACE SĂ ȚIN CONT DE PĂRERILE OAMENILOR DIN JURUL MEU

SPECTACOLA: Care dintre rolurile pe care le-ai interpretat în ultimii ani este mai aproape de tine, de firea ta?

MIHAI MITREA: Piggy din „Împăratul Muștelor”, bazat pe romanul scris de William Golding, regia Tudor Lucanu la Teatrul EXCELSIOR. Unul dintre primele roluri pe care le-am avut. Sunt genul de om care încearcă pe cât posibil să medieze totul în jurul lui. Îmi place să lucrez într-o atmosferă echilibrată, să văd adevărul tuturor și să țin cont de părerile oamenilor din jurul meu. 

SPECTACOLA: Care este rolul pe care l-ai „îmblânzit” cel mai greu?

MIHAI MITREA: Lebedev în „Ivanov”. Am petrecut câteva luni încercând să îmi dau seama care este drumul personajului, de ce face ce face, mi-a dat bătăi de cap și nopți de nesomn. Am trecut prin construcția a trei acte și tot aveam impresia că nu înțeleg nimic. Dar în timpul lecturilor nu dădusem atenție unei scene din actul patru. Când am ajuns la ea, tot ce se întâmpla până atunci a căpătat cu totul alt sens. De atunci citesc de o mie de ori textul și dacă tot nu am înțeles, mai citesc o dată.

SPECTACOLA: Care este Marea Întâlnire din cariera ta de până acum?

MIHAI MITREA: Răzvan Mazilu. Un om cu un univers creativ care pare fără limite. Strict și sever, atent la detalii până la ultima cusătură de la costum, cu un ritm de lucru halucinant care câteodată simți că te copleșește, dar un om extraordinar fără de care nu aș fi fost unde sunt astăzi.

SPECTACOLA:  Chitară... percuție... cât de mult te ajută aceste aptitudini la castinguri? Simți că au înclinat vreodată decisiv balanța în favoarea ta, când erai umăr la umăr cu un alt actor care nu avea aceste competențe?

MIHAI MITREA: Nu știu, nu cred. În afară de rolurile care au obligo una dintre ele, nu știu dacă au contat decisiv. Dar cred ca e important să înveți cât mai multe lucruri. M-au ajutat pe mine să mă dezvolt, să am un simț al ritmului, să-mi antrenez urechea. Cred că a contat ce am căpătat pe lângă aptitudinea în sine. 

AM ALES ACTORIA ÎNTR-UN MOMENT DE CUMPĂNĂ

SPECTACOLA:  De ce ai ales Actoria?

MIHAI MITREA: Am ales Actoria într-un moment de cumpănă. Eram în clasa a XII-a, la un liceu de elită, specializarea matematică-informatică, cumva drumul meu era destul de clar dacă priveai situația din afară. Doar că până în punctul acela avusesem norocul să mă rătăcesc într-un weekend la un festival de teatru pentru liceeni organizat chiar de trupa de teatru a liceului. Am cunoscut oamenii, am mers pe la repetiții, în clasa a X-a am intrat în trupă, am muncit weekend de weekend, am făcut trei spectacole, am fost la festivaluri în toată țara. Așa că atunci când a venit momentul să aleg Politehnică sau ASE (cele două opțiuni ,,clare”) am intrat într-o mică depresie din care nu am ieșit decât atunci când m-au întrebat ai mei dacă vreau să dau la Teatru. Nu știu de ce atunci am ales așa, cert este că am făcut ce am simțit. Am ales cu sufletul nu cu mintea și de atunci am fost liniștit. Nu am privit niciodată înapoi, nu m-am întrebat cum ar fi fost dacă. 

SPECTACOLA: Te-ai și îndoit, vreodată că menirea ta e să fii actor?

MIHAI MITREA: M-am îndoit de foarte multe ori. Mai fac asta și acum, ce-i drept, mult mai rar decât o făceam la început. Nu știu dacă menirea mea este să fiu actor, dar ceea ce știu sigur este că în momentul acesta nu mă văd făcând altceva. Îmi place mult prea mult.

SPECTACOLA: Care este cel mai de preț compliment pe care l-ai primit în legătură cu profesia ta?

MIHAI MITREA: Nu am auzit personal, dar mi s-a spus că în timpul unui spectacol o fetiță i-a spus mamei ei „Mami, îmi place mult de omul ăsta… vorbește așa cu tot sufletul!”. Trebuie să recunosc că am avut lacrimi în ochi. Pentru că în tot ce fac încerc să pun suflet, să schimb ceva în omul care mă privește. Și dacă personajul meu a reușit sa facă asta pentru un copil, înseamnă că aceea a fost o zi foarte bună.

EXISTĂ ACTORI CU DIPLOMĂ CARE NU AU REUȘIT, LA FEL CUM EXISTĂ ȘI ACTORI FOARTE BUNI CARE NU AU STUDII

SPECTACOLA: Ești actor al Teatrului EXCELSIOR. Ce înseamnă pentru tine acest statut?

MIHAI MITREA: Înseamnă liniște și multă bucurie. Bucuria că îmi pot face meseria,  bucuria că avem o echipă cu care rezonez și alături de care simt că pot să cresc și de la care am ce învăța. Bucuria că atât pe scenă cât și spatele ei există oameni dedicați. Bucuria că atunci când ajung la Teatru simt că am ajuns acasă, nu la muncă. 

SPECTACOLA: Cât contează „patalamaua” pentru actorii zilelor noastre? E mai scurt drumul spre succes atunci când eviți studiile de specialitate și te bazezi doar pe șansă?

MIHAI MITREA: Contează în măsura în care ești pregătit să te dedici studiilor. Dacă alegi drumul acesta, trebuie să ai conștiința faptului ca o diplomă nu te face actor. Trebuie să înveți, să greșești, să evoluezi. Nu spun că după aceea nu ține și de șansă. Există actori cu diplomă care nu au reușit, la fel cum există și actori foarte buni care nu au studii. Diferența este că dobândești un ABC care îți permite să nu mai fi doar omul potrivit la locul potrivit. 

SPECTACOLA:  Care este rolul pe care îl amintești primul atunci când îți faci o prezentare?

MIHAI MITREA: Sunt două. Fester în „Familia Addams” și Dewey Finn în „School of Rock”. Sunt cele care simt că mă reprezintă în momentul acesta și cu care simt că pot să mă mândresc mult timp de acum încolo.

SPECTACOLA:  Ce e mai provocator: „drumul” sau „destinația”? Adică repetițiile sau spectacolele?

MIHAI MITREA: Ambele sunt provocatoare în felul lor. Dar cred că nu există niciodată o destinație precisă. Când spectacolul a căpătat forma pe care publicul o vede treaba mea ca actor este să rămân fidel textului, regiei și spectacolului cum a fost el imaginat. Asta nu înseamnă că am oprit căutarea. Sunt de părere că în timpul scurt în care se montează un spectacol în ziua de astăzi nu ai timp să descoperi totul în repetiții.

SPECTACOLA:  Dacă ai putea să îți dai un sfat, gândindu-te la Mihai cel de acum câțiva ani, care ar fi acela?

MIHAI MITREA: Să am mai multă încredere în mine. 

SPECTACOLA: Un mesaj pentru public…

MIHAI MITREA: Să vină la teatru. Știu că în această perioadă e greu și poate chiar înfricoșător, poate televizorul și platformele de streaming sunt mult mai tentante. Dar fiecare spectacol de teatru este o experiență și merită.