„Pâine recâștigată
A trecut o veșnicie, dar o țin minte și acum: o cratiță cu emailul ciobit în câteva locuri, care din roșie devenise grena, atât de arsă și folosită fusese. În ea ne făcea mamaie friganele, desertul nostru preferat din vacanța de vară. Din pâinea veche de câteva zile se tăiau felii groase care apoi erau bine înmuiate în lapte, trecute prin ou, rumenite frumos în ulei și presărate din belșug cu zahăr tos, cât să crănțăne bine în dinți. 
Târziu am aflat că rețeta are origini alese: francezii o numesc “pain perdue”, englezii o botează cu un strop de vin de xeres, portughezii o mănâncă de Anul Nou, popoarele germanice o consideră “pâinea cavalerilor săraci”, lumea spaniolă îi spune “torreja”, iar americanii “french toast”. Pentru noi nu era pâine pierdută, ci pâine recâștigată, înnobilată, ridicată la rang de delicatesă. Și nici prea des nu aveam parte de ea, rația de pâine era mică în vremea aceea și trebuia să facem economie ca să strângem o franzelă pentru friganele. 
Ați putea spune că era un desert de oameni săraci, dar în sufletul meu a rămas amintirea unui răsfăț, e ca o regăsire, o călătorie în timp care îmi aduce și acum bucuria copilăriei… Cratița cu email ciobit a fost înlocuită de tigaia antiaderentă, iar în loc de ulei pun un cub de unt. Însă ea, pâinea înmuiată în ou și lapte, este la fel de irezistibilă. Fericirea chiar vine din lucrurile simple”, a transmis Mihaela Bilic pe rețelele de socializare. 

„Foamea sufletului”, cartea prin care Mihaela Bilic te învață cum să „vindeci” relația cu mâncarea: „Un pic de indulgență pentru ființa noastră”

Dr. Mihaela Bilic, medic nutriționist, a fost invitată în emisiunea „Pastila de Frumusețe”, realizată de Georgiana Ioniță, la Spectacola și Dc News. 

Mihaela Bilic a lansat recent cartea „Foamea sufletului”, carte în care explică legătura dintre mâncare și emoții, despre cum psihicul ne poate sabota silueta, dar și cum putem controla toate acestea. 

Mihaela Bilic, „despre Foamea sufletului”

„E un nume care, să zic așa, te face să ridici un pic din sprânceană, să te întrebi ce-i cu asta, cu foamea sufletului. 

Nu realizăm că mâncarea, cel puțin pentru corpul nostru, înseamnă un aport de nutrienți, dar ea este foarte mult legată de partea emoțională și poate în mai mult de jumătate din cazuri nu mâncăm pentru că, vezi Doamne, ne lipsește fierul sau ne lipsesc proteinele, ci mâncăm ca să ne fie bine, ca să ne dea o stare de liniște, ca să ne bucure. Și într-o societate în care motivele de bucurie sunt din ce în ce mai puține și într-o educație sau lipsă de educație emoțională, în care nu știm noi, ca individ de sine stătător, să ne umplem viața cu astfel de ingrediente care să ne bucure, mâncarea devine un prieten la nevoie. Da, adică ea ne iată compensează toate aceste lipsuri și beleaua este că în final ne supărăm pe ea că ne-a îngrășat, dar nu reușim să vedem acest context. 

În plus, societatea în care trăim este una care are probleme mari de obezitate și de kilograme în plus, care nu se datorează unui aport caloric OK, aportul caloric e mai mare, dar cauza care stă la bază este că ne  recompensăm cu mâncare toate aceste lipsuri emoționale. Și atunci, dacă am fi fericiți, dacă am fi împăcați, mulțumiți, n-am mânca atât de mult. Deci e o chestiune care e o atitudine care trebuie schimbată și mâncarea trebuie să fie scoasă din zona ei științifică. 

Numărăm caloriile cu aplicația, facem tot felul de combinații sofisticate, primim liste de alimente interzise și permise și uităm să ne întrebăm de ce mâncăm și ce anume căutăm, ce tip de satisfacție sau de eu știu, ușurare și de liniște, căutăm în mâncare. 

Pentru că noi o mâncăm nu pentru avem nevoie de nutrienții respectivi, ci pentru că starea asta de bine ne lipsește cumva.

Dietele restrictive, un pericol în plus

Adică ar trebui prin această privire atentă și grijulie asupra ființei noastre, să ne dăm seama că pe de o parte nu știm s-o satisfacem, s-o mulțumim și să o bucurăm. Și mai venim ca niște stăpâni cruzi și mai adăugăm și cura de slăbire cu interdicțiile ei și în final suntem nedumeriți de ce nu a funcționat când de fapt noi tratăm, nu știu, lipsa de afecțiune, cu un abuz. Da, deci  nu așa se rezolvă problemele, ci trebuie să stăm să avem o discuție noi cu noi, onestă, chiar dacă nu avem răspunsurile, că de foarte multe ori te întrebi „pe mine ce m-ar bucura? mie ce-mi face plăcere? S-ar putea să nu ai un răspuns imediat pregătit că nu e ușor. 

Însă asta nu înseamnă să te superi pe mâncare și să mai tai și din mâncarea care, cât de cât, te mai ajuta, pentru că  riscul este de depresie, de frustrare majoră și s-ar putea să le lași pe toate baltă. Sau și mai și mai grav, să-ți scadă stima de sine și să crezi despre tine că ești o persoană fără voință, fără ambiție, fără puterea de a se abține. Adică dă cu minus la capitolul emoțional și psihologic individual. Da, toate nereușitele astea le luăm  pe noi, pe persoană fizică și nu-i așa? Este din cauza faptului că am crezut că mâncarea este o chestiune punctuală, limitată și trebuie s-o controlăm extrem de atent. Și în momentul în care controlăm, în care scăpăm și de kilograme, avem o  siluetă perfectă și vine și fericirea. Da, dar nu asta e ordinea. Asta e greșit. 

 Mai întâi un pic de indulgență și de înțelegere și de compasiune pentru ființa noastră. Exact ca la un copil, îi găsim jucării care să-l bucure și în momentul în care va avea acele jucării, mâncarea o va lăsa singur din mână. 

Când luăm mâncarea din viața noastră, trebuie să punem neapărat ceva în loc, pentru că altfel  nu putem”, a explicat medicul nutriționist în cadrul emisiunii de la Spectacola și Dc News.