Ionuț Cioană (1980–2020) a activat ca artist sub pseudonimul Mircea Nicolae, având o traiectorie diversă și bogată, a imaginat formate curatoriale care au testat limite instituționale și a fost unul dintre cei mai talentați critici de artă ai generației lui. Intenția expoziției este de a readuce în atenția publică această figură marcantă a artei contemporane din România printr-un demers curatorial menit să recupereze într-o manieră aprofundată practica sa artistică, punând accent pe interesul său legat de explorarea spațiului urban și meditația asupra rolului arhitecturii în configurarea subiectivității individuale și a narațiunilor istorice.

Expoziția se construiește în jurul lucrării Romanian Kiosk Company, realizată în 2010, ce constă într-o serie de sculpturi și un video care completează instalația sculpturală. Lucrarea are ca punct de plecare câteva aspecte cheie din viața personală a artistului ce sunt conectate cu momente din istoria decadelor socialiste și post-socialiste. Frânturi din biografiile membrilor familiei sale se împletesc cu o metodologie de studiu axată pe sondarea unor tipologii de mobilier și arhitectură urbană care încapsulează transformările socio-politice ale trecutului recent. Artistul investighează cu rigoare și empatie trecerea de la tipologiile standardizate ale chioșcurilor stradale din perioada socialistă la vernacularul efervescent din anii ’90, ajungând la versiunile consacrate care au supraviețuit până în prezent. Relația afectivă pe care artistul a întreținut-o cu orașul se materializează și într-un alt grupaj de lucrări care mizează pe fragilitate, improvizație și efemeritate, articulând împreună o constantă a parcursului său artistic, de la intervențiile în spațiul public ce au generat seriile o sută sau orice, oriunde, oricând, până la instalațiile obiectuale mai recente precum Altar pentru fiecare zi, Proteză pentru o plantă uscată sau Proteză pentru o piatră spartă.

Ionuț Cioană (1980–2020) a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea București (1998–2002) și a obținut un Master (2002–2004) în Antropologia Spațiului Sacru de la Institutul de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. A fost doctorand la Universitatea Națională de Arte cu o teză despre muncă și libertate artistică, în contextul scenei de artă din România, între 1944–2010. În practica sa artistică dintre anii 2006–2009, Mircea Nicolae a dezvoltat o serie amplă de intervenții în spațiul public și în spații părăsite. Prin gesturi anonime, acestea își propuneau să investigheze structura socio-politică a orașului București, dar și spațiul mai intim al istoriei afective personale. În perioada 2010-2020, el a produs o serie de lucrări prezentate în diverse spații expoziționale și evenimente precum: Salonul de proiecte, București (2019); Galeria Ivan, București (2017); Galeria Electroputere, Craiova (2015); Vienna Biennale (2015); MUSAC, Leon (2012); Pinchuk Art Centre (2011); 32 Edgewood Avenue Gallery, New Haven (2011). Activitatea lui curatorială a inclus expoziția Mattis Teutsch. Avangardă și realism constructiv, organizată la Rezidența BRD Scena9, București, în colaborare cu Szilárd Miklós (2019), iar în calitate de critic de artă a publicat în mod regulat texte pe platforma editorială Scena9 în perioada 2016–2020, potrivit timișoara2023.eu