George Arion este cunoscut și în postura de jurnalist, având sute de interviuri la activ cu personalități marcante ale culturii românești - Zoe Dumitrescu Bușulenga, Horia Lovinescu, Constantin Noica, Amza Pellea etc...

Am discutat cu George Arion despre opera sa, despre cea de-a treia ecranizare a romanului său best-seller „Atac în bibliotecă”, realizată de Netflix, precum și despre literatură în general.

SPECTACOLA: Domnule George Arion, se împlinesc 40 de ani de la lansarea mult-iubitului roman Atac în bibliotecă. Povestea a fost ecranizată de două ori și înțelegem că se lucrează la o a treia ecranizare... Sunteți implicat în asta? Scrieți/contribuiți la scenariu?

George Arion: Într-adevăr, romanul meu Atac în bibliotecă a fost ecranizat de două ori, fiind foarte ușor de transpus cinematografic. Regizorul Mircea Drăgan a avut o primă tentativă de a-l ecraniza în 1985. Încercarea a eșuat – noi trăiam în Paradis, un spațiu unde nu se comit crime, așa că scenariul a fost respins de cenzură. În 1992 însă, într-un climat de libertate, Atac în bibliotecă a trecut de la carte la film tot în viziunea regizorală a lui Mircea Drăgan. El n-a lăsat să se aștearnă uitarea peste un proiect în care credea și la care ținea.

Un alt regizor – Silviu Jicman – a realizat pentru TVR serialul polițist Detectiv fără voie (2002). Protagonistul celor zece episoade este Andrei Mladin, pe care l-am cunoscut prima oară în Atac în bibliotecă. Primele două episoade ale serialului se bazează chiar pe acest roman.

Iar în acest an mi s-a propus ca „mult-iubitul meu roman” – cum spuneți dvs. – să devină un film pentru platforma Netflix. Am predat scenariul, dar mai e cale lungă până când va apărea filmul.

SPECTACOLA: Cum vedeți munca la un film versus cea depusă la o carte?

George Arion: Munca la un film presupune lucrul în echipă. O armată întreagă e convocată pentru realizarea lui – regizor, scenograf, cameramani, compozitor, actori etc. O carte însă ia naștere doar în singurătate.

SPECTACOLA: Cum arăta peisajul literar românesc în anii ’80, când ați publicat primul dvs. roman?

George Arion: Am avut un noroc nemaipomenit: am lucrat la revista Flacăra și am luat peste trei sute de interviuri. Printre cei intervievați – numeroși scriitori. Am purtat dialoguri cu Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Constantin Țoiu, Ioan Alexandru, Geo Dumitrescu, Al. Philippide, Constantin Noica, Șerban Cioculescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ștefan Aug. Doinaș, Augustin Buzura, Romulus Vulpescu, Fănuș Neagu, Leonid Dimov, Octavian Paler, Ana Blandiana... Discuțiile cu aceste personalități m-au ajutat enorm în devenirea mea ca scriitor. O parte din ele le-am publicat în două tomuri masive, de peste 1 200 de pagini, având titlul O istorie a societății românești contemporane în interviuri. Când mă gândesc la peisajul literar românesc din anii ’80 îmi vine în memorie această pleiadă de valori care m-a înrâurit și pe mine, și pe zeci de mii de cititori. Era fantastic să trăiești în preajma lor.

SPECTACOLA: Dar acum? Cum simțiți că s-au schimbat lucrurile în cei 40 de ani?

George Arion: Acum nu mai trebuie să ai relații ca să faci rost de o carte care te interesează. Lumea nu se mai înghesuie în librării. Apetitul pentru lectură s-a estompat.

SPECTACOLA: Dacă tot am vorbit despre ecranizarea romanului Atac în bibliotecă, dumneavostră ce filme urmăriți? Câteva filme sau seriale preferate? Spre exemplu, ați urmărit serialul inspirat de cărțile lui Ann Cleeves, publicate la Crime Scene Press?

George Arion: Sunt un cinefil înrăit. Poate de aceea îmi este ușor să-mi ecranizez cărțile. Din păcate, n-am urmărit serialul inspirat de cărțile semnate de Ann Cleeves, deși m-ar fi interesat. Printre serialele care m-au captivat – Crimele din Midsomer, Morse, Endeavour, Hercule Poirot (cu David Suchet în rolul principal), Președinte de rezervă, House of Cards, Homeland... Și multe altele. De curând am petrecut câteva ore în compania serialului Diplomata. Bun. Bine construit și de actualitate.

SPECTACOLA: Dar scriitori? Ce scriitori citiți?

George Arion:  Lista ar fi lungă și ar cuprinde nume din Antichitate până în ziua de azi. Dar am constatat ceva: înaintând în vârstă mi se face dor de cărțile citite în adolescență și tinerețe. Parcurgându-le din nou paginile am senzația că-l regăsesc pe cel care am fost. Și, după cum spunea cineva: odată cu trecerea anilor nu mai citești – recitești. Ai impresia – care nu e neapărat adevărată – că vai, înaintașii au spus totul și nimic nu mai poate fi adăugat la spusele lor.

SPECTACOLA: De ce ați ales să scrieți romane polițiste?

George Arion: Am scris și poezie, și piese de teatru, și un libret de operă, și eseuri... Și, evident, mi-am dedicat mulți ani jurnalismului. Așadar nu este vorba numai de romane polițiste. Dar ele sunt cele mai numeroase dintre scrierile mele pentru că în acest gen – pe care unii îl desconsideră – am descoperit o modalitate de a investiga realitatea într-un mod atractiv și profund. Țin să amintesc că acest gen era admirat, printre alții, de Borges, ceea ce spune totul.

SPECTACOLA: Vă mai aduceți aminte primul roman polițist citit?

George Arion: Nu. Și dacă nu mi-l aduc aminte înseamnă că nu era o reușită.

SPECTACOLA: În 2014 ați pus bazele unei edituri specializate pe romane polițiste.

George Arion: Să dăm Cezarului ce e al Cezarului... Alexandru Arion a fost fondatorul acestei edituri – „casa romanului polițist”, cum ne place s-o numim. Eu doar i-am stat alături.

SPECTACOLA: Dintre scriitorii publicați, care sunt cei mai apropiați de sufletul dvs.?

George Arion:  O, sunt mai mulți... Jean-Christoph Grangé, cu celebrul său roman Râuri de purpură... Lawrence Block (i-am luat un minunat interviu), care a plasat în lumea literară un erou deosebit de frământat și interesant – Matt Scudder... Amarul și cinicul Ken Bruen... Ian Manook, care ne introduce în ambianța fascinantă a Mongoliei de azi... Sandrone Dazieri, care a imaginat un cuplu de anchetatori cum rareori întâlnești. A! Să nu-l uit pe Richard Osman. Romanele lui au un succes fulminant. După cum v-am spus, sunt mulți.

SPECTACOLA: În curând are loc unul dintre cele mai importante evenimente de carte din țară, Bookfest. Editura Crime Scene Press va fi prezentă cu un stand acolo. La ce să se aștepte vizitatorii?

George Arion: La multe surprize plăcute. Printre ele – o nouă ediție a romanului Atac în bibliotecă. O ediție în haine de sărbătoare, așa cum se cuvine unei cărți care împlinește patruzeci de ani.

SPECTACOLA: Cu ce titluri noi veniți la Bookfest, din postura de editură?

George Arion: Noutățile de anul acesta de la Bookfest vor fi: Lacrimi care ard, de S.A. Cosby, Întuneric fără sfârșit, de William McIlvanney și Ian Rankin, O casă mortală, de Anders de la Motte și Måns Nilsson, Vânătorul de fluturi, de Ann Cleeves, Dincolo de ură, de Barbara Abel, Cea care șoptește, de Karin Fossum, Călăul lui Gaudí, de Aro Sáinz de la Maza.

SPECTACOLA: Care au fost cărțile bestseller ale editurii Crime Scene Press de-a lungul anilor?

George Arion: Primele la care mă pot gândi, nu într-o ordine anume, sunt Negru de corb, de Ann Cleeves, Clubul Crimelor de Joi, de Richard Osman, A cincea oară în decembrie, de James Kestrel, Logodnicele Reichului, de Jean-Christophe Grangé, Orb în zăpadă, de Ragnar Jónasson și, cu voia dumneavoastră, Atac în bibliotecă.

SPECTACOLA: O întâlnire cu un autor publicat la Crime Scene Press care v-a rămas în minte.

George Arion: Au fost mai multe astfel de întâlniri privilegiate. Una dintre ele – cu scriitorul belgian Alain Berenboom. Are umor nu numai în scris, dar și în viața de toate zilele. Un causeur formidabil. Un om fermecător.