Apa plată este o apă potabilă foarte slab mineralizată (oligominerală), care conține sub 500 mg săruri/litru. Apa plată nu conține dioxid de carbon adăugat și poate fi consumată în cantități mari, fără indicații medicale.

Apa plată trebuie să respecte anumite criterii atunci când este îmbuteliată. Numai că verificările se realizează o singură dată, la izvoarele de unde este preluată. Am discutat cu specialiștii care se ocupă de apă pentru a afla mai multe despre apa potabilă.

Apa potabilă, supusă unei legislații separate față de apa potabilă

În România, legea prevede pentru apa plată îmbuteliată că valoarea minimă a pH poate fi redusă până la 4,5 unități. 

Apa plată este produsă sub control sanitar, dar proveniența ei poate fi atât de la un izvor, cât și de la un puț de adâncime, verificat și avizat sanitar anume pentru comercializare și consum. Principala calitate a apei plate, în comparație cu cea livrată de rețaua publică de alimentare cu apă, este aceea că ea nu a străbătut țevile rețelei urbane de aducțiune și, deci, nu contine clor rezidual, nu preia și nu poartă produsele rezultate din depunerile pe țeavă, din oxidarea metalului, din alte procese, foarte fine, care pot avea loc în timpul transportului.

Cristian Ionică, directorul unei societăți regionale de apă a explicat în exclusivitate pentru DC Medical cum se poate deteriora apa potabilă. În sticle, apa plată vine într-o serie de soiuri - apă de izvor, apă minerală, apă purificată, distilată, demineralizată și aromatizată.

”Apa plată respectă o altă legislație. În cazul apei plate odată cu îmbutelierea ei și păstrarea în anumite condiții de temperatură în timp unele caracteristici s-ar putea modifica.

În cazul apei plate verificările sunt făcute doar la izvor după care se trece la îmbuteliere”, a explicat Cristian Ionică, în exclusivitate pentru DC Medical.

Citește continuarea pe DC MEDICAL