Ne petrecem o treime din viață dormind. Iar un sfert din timpul petrecut în somn îl petrecem visând. Așadar, pentru o persoană obișnuită care va trăi în 2022, cu o speranță de viață de aproximativ 73 de ani, acest lucru înseamnă puțin peste șase ani de visare.

Cu toate acestea, având în vedere rolul central pe care visul îl joacă în viața noastră, știm încă atât de puține lucruri despre motivul pentru care visăm, despre modul în care creierul creează visele și, ceea ce este important, despre semnificația pe care visele noastre ar putea să o aibă pentru sănătatea noastră - în special pentru sănătatea creierului nostru.

Un studiu publicat în revista eClinicalMedicine a The Lancet arată că visele noastre pot dezvălui informații despre sănătatea creierului nostru. Mai exact, acesta arată că faptul de a avea frecvent coșmaruri și vise urâte la vârsta mijlocie sau la o vârstă mai înaintată, poate fi legat de un risc crescut de a dezvolta demență.

În cadrul studiului, oamenii de știință au analizat date din trei mari studii americane privind sănătatea și îmbătrânirea. Acestea au inclus peste 600 de persoane cu vârste cuprinse între 35 și 64 de ani și 2.600 de persoane cu vârste de 79 de ani și mai mari.

Niciun participant nu suferea de demență la începutul studiului și au fost urmăriți timp de nouă ani în medie în cazul grupului de vârstă mijlocie și de cinci ani în cazul participanților mai în vârstă.

La începutul studiului (2002-2012), participanții au completat o serie de chestionare, inclusiv unul care îi întreba cât de des au avut coșmaruri și vise urâte.

Cercetătorii au analizat datele pentru a afla dacă participanții cu o frecvență mai mare de coșmaruri la începutul studiului aveau mai multe șanse să se confrunte cu declinul cognitiv (un declin rapid al memoriei și al capacității de gândire în timp) și să fie diagnosticați cu demență.

Coșmaruri săptămânale

Studiu a descoperit că participanții de vârstă mijlocie care au avut coșmaruri în fiecare săptămână, au fost de patru ori mai predispuși să experimenteze declin cognitiv (un precursor al demenței) în decursul deceniului următor, în timp ce participanții mai în vârstă au fost de două ori mai predispuși să fie diagnosticați cu demență.

Interesant este faptul că legătura dintre coșmaruri și demența viitoare a fost mult mai puternică în cazul bărbaților decât în cazul femeilor. De exemplu, bărbații mai în vârstă care aveau coșmaruri în fiecare săptămână aveau de cinci ori mai multe șanse de a dezvolta demență în comparație cu bărbații mai în vârstă care nu raportau niciun coșmar. La femei, însă, creșterea riscului a fost de numai 41%. Mai mult, oamenii de știință au găsit un model foarte asemănător în grupul de vârstă mijlocie.

Coșmarurile, primul semn al demenței

În general, aceste rezultate sugerează că coșmarurile frecvente pot fi unul dintre primele semne ale demenței, care poate precede dezvoltarea problemelor de memorie și de gândire cu câțiva ani sau chiar decenii - în special la bărbați.

Alternativ, este, de asemenea, posibil ca faptul de a avea regulat coșmaruri și vise urâte să fie chiar o cauză a demenței.

Având în vedere natura acestui studiu, nu este posibil să fim siguri care dintre aceste teorii este corectă (deși bănuiesc că este prima). Cu toate acestea, indiferent care dintre teorii se dovedește a fi adevărată - implicația majoră a studiului rămâne aceeași, și anume că faptul de a avea regulat coșmaruri și vise urâte la vârsta mijlocie și înaintată poate fi legat de un risc crescut de a dezvolta demență mai târziu în viață.

Vestea bună este că coșmarurile recurente pot fi tratate. Iar tratamentul medical de primă linie pentru coșmaruri s-a dovedit deja că reduce acumularea de proteine anormale legate de boala Alzheimer. Au existat, de asemenea, rapoarte de caz care arată îmbunătățiri ale memoriei și ale abilităților de gândire după tratarea coșmarurilor.

Aceste constatări sugerează că tratarea coșmarurilor ar putea contribui la încetinirea declinului cognitiv și la prevenirea apariției demenței la unele persoane. Aceasta va fi o cale importantă de explorat în cercetările viitoare, potrivit The conversation.