Un nou studiu, publicat în Frontiers in Psychiatry , este primul care cercetează legătura dintre conectivitatea funcțională a rețelelor cerebrale și temperamentul comportamental la nou-născuți și la bebelușii de o lună.

În esență, cercetătorii au descoperit că rețelele comportamentale cheie sunt prezente în primele luni de viață. 

Conectivitatea funcțională reprezintă activitatea coordonată - activare sau dezactivare - în timp între regiuni separate ale creierului, indiferent de apropierea lor fizică sau de tipul de conexiuni neuronale dintre ele. Modificările conectivității funcționale pot fi un semn al tulburărilor de sănătate mintală, cum ar fi depresia, tulburările de alimentație și schizofrenia, și se crede că acestea au origini evolutive.

Cum funcționează creierul uman

Știm că sănătatea mintală este caracterizată de trei rețele funcționale ale creierului. Prima este hipoconectivitatea în cadrul rețelei frontoparietale (FPN), care este implicată în controlul cognitiv al emoțiilor și al atenției. A doua este hiperconectivitatea în cadrul rețelei modului implicit (DMN), care este implicată în cogniția socială și în imaginație. Și, în cele din urmă, hipoconectivitatea în cadrul rețelei omoloage-interhemisferice (HIN), care este implicată în reglarea emoțiilor.

Creierul copiilor

Cercetătorii s-au concentrat asupra a două întrebări. În primul rând, să identifice și să cartografieze variabilitatea individuală în cele trei rețele cerebrale funcționale definite (FPN, DMN și HIN) la nou-născuți și la copiii de o lună. Pentru aceasta, cercetătorii au folosit spectroscopia funcțională în infraroșu apropiat (fNIRS), care utilizează o cască pentru a măsura activitatea cerebrală.

Aceștia au analizat apoi modul în care variabilitatea conectivității funcționale poate prezice diferențele individuale în ceea ce privește temperamentul sugarilor. Temperamentul sugarilor se referă la personalitatea nativă, care este prezentă încă de la naștere. Cercetătorii s-au concentrat asupra a trei dimensiuni importante ale temperamentului sugarului: reglarea sau orientarea (măsurată prin mângâiere, calmare și plăcere de intensitate scăzută), emoționalitatea negativă (frică, tristețe și suferință la limitări), emoționalitatea pozitivă (râs/zâmbet, nivel de activitate și reactivitate vocală). Cercetătorii le-au cerut părinților să completeze un chestionar despre temperamentul copiilor lor.

Personalitatea se formează în prima lună de viață

Rezultatele arată, pentru prima dată, că rețelele funcționale ale creierului care au impact asupra comportamentului nostru se dezvoltă în prima lună de viață a unei persoane. Mai exact, cercetătorii au putut determina conectivitatea funcțională în cele trei rețele corticale ale creierului studiate la copiii mici și au constatat că aceste rețele diferă în mod vizibil la fiecare copil.

Un studiu inedit

Potrivit studiului, conexiunile neuronale din creierul nostru care determină trăsăturile comportamentale umane sunt deja prezente încă de la naștere și sunt unice pentru fiecare individ în parte. 

"Principalele noastre constatări arată că, la scurt timp după naștere, o conectivitate mai mare între regiunile frontale și parietale ale creierului este legată de o mai bună reglare a comportamentului la sugarii umani. Din câte știm, acesta este primul studiu, care demonstrează că această conectivitate pentru această rețea cerebrală specifică se dezvoltă devreme în copilăria umană și joacă un rol în explicarea diferențelor individuale în ceea ce privește abilitățile emergente de autoreglare și control în rândul sugarilor", spune coautorul Dr. Toby Grossmann, de la Universitatea din Virginia și de la Institutul Max Planck pentru Științe Cognitive și Științe ale Creierului Uman.

Aceste constatări deschid calea cercetărilor pentru a dezvolta o înțelegere mai profundă a rolului conectivității funcționale a creierului în dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială timpurie a omului și, în special, cercetarea tulburărilor psihiatrice.

 "Există o întreagă serie de tulburări psihiatrice care au fost asociate cu diferențe în conectivitatea funcțională în rețelele cerebrale examinate la copiii mici în studiul nostru. Cercetările anterioare implică diferențe individuale mai extreme în aceste rețele studiate aici într-un grup de sugari cu dezvoltare tipică până la adulți care suferă de depresie majoră. Dar rămâne o întrebare deschisă dacă legătura demonstrată între creier și comportament în copilăria timpurie este predictivă pentru rezultatele dezvoltării pe termen lung, inclusiv pentru bolile psihiatrice. Este important să se efectueze studii longitudinale de neurodezvoltare pe scară largă pentru a răspunde la întrebarea dacă corelația demonstrată între creier și comportament are relevanță psihiatrică și semnificație clinică."