Deși românii au răspândit ridichile în toată Europa, doar în Orientul Îndepărtat sunt ele apreciate cu adevărat. Nemții mănâncă în medie 250 g de rifichi pe persoană într-un an, însă japonezii mănâncă până la 13 kg, iar coreenii chiar și 30. 

Potrivit cărții ”Sănătate prin Alimentație” scrsă de Dr. George D. Pamplona-Roger, ridichea este compusă în proporție de aproape 95% din apă. 

”Ficatul este filtrul în care sunt neutralizate majoritatea toxinelor și a substanțelor chimice străine, cum ar fi alcoolul  etilic, pesticidele și mare parte din medicamente.  Deși ficatul este capabil să neutralizeze aceste toxine, este nevoie de un efort extern, care poate deteriora acest organ. Este mai bine să evităm cât mai multe dintre aceste substanțe. Pe de altă parte fructe precum strugurii și legume, ca de exemplu anghinarea sau ceapa facilitează funcția detoxificantă a ficatului”, spune Dr. George D. Pamplona-Roger, în cartea ”Sănătate prin Alimentație”.

Toate soiurile de ridiche conțin o esență sulfurată, care le dă gustul picant și înțepător și căreia îi sunt atribuite la proprietățile colegetice (crește producția de bilă), colagoge (facilitează scurgerea  vezicii biliare), digestive, antibiotice  și mucolitice (înmoaie mucusul)

Aplicațiile lor sunt următoarele: 

• Bolii ale ficatului și vezicii biliare.
• Dereglări digestive funcționale ( digestie lentă sau dificilă), datorită efectelor sale  aperitive și tonice. 
• Sinuzită și bronșită
• Prevenirea cancerului: Ridichea chinezează și posibil și ridichea comună, împiedică mutațiile vcelulare care duc la cancer.