Copilul plângea isteric. Bărbatul împingea alene căruciorul, spunând cu o voce liniștită:
– Aproape am terminat, Cristi. Încearcă să nu plângi, Cristi. Viața o să fie mai bună, ai să vezi. Îți promit eu.
Copilul plângea mai tare, dând din mâini și din picioare. Ajunși la casă, bărbatul zice: -Încearcă să nu mai fii supărat, Cristi. O să ajungem acasă curând. Totul va fi bine, Cristi. Copilul zbiera din toți rărunchii, aruncând produsele din cărucior. Casierița, impresionată, îi spune: 
– Domnule, este extraordinar cât de blând și calm îi vorbiți băiețelului dumneavoastră, Cristi! 
– Pe băiețelul meu îl cheamă Daniel, eu sunt Cristi.