Ion al nostru privește mirat la activitatea martiencei și atras de formele generoase încearcă să intre în vorbă:

— Bună ziua… incepe Ion timid…
— Bună… răspunde martianca vazandu-și de treabă
— Daaa… ce faci aici?
— Copii… răspunde sec marțianca amestecând în ceaun.
— Cum așa?
— Uite așa! răspunde marțianca și ia din ceaun un pumn de compoziție o modelează în mână și o aruncă de pământ. de unde ca prin minune apare un marțian mic. Văzând fața tâmpă a lui Ion, marțianca repetă faza… un pumn de compoziție, modelează și când o tranteste de pământ… apare încă un marțian mic. Apoi se întoarce continuând să amestece în ceaun.
Ion nu se lasă și continuă:

— Aaaaa, păi la noi nu se fac așa copiii…
— Da’ cum? întreabă marțianca continuând să amestece.
— Păi…hai să-ți arăt dacă vrei, prinde Ion curaj.
— Hai… zice curioasă marțianca.
Ion o ia pe marțianca și-i arată cum se face pe Pământ, vreo două ceasuri încheiate. Termină treaba si se aseaza sa-si trăga sufletul.
— Păi și copiii? - întreabă nedumerită marțianca
— Peste nouă luni! răspunde zambind Ion.
Marțianca îl privește încruntată:
— Păăăăi… și de ce te-ai oprit din amestecat?