Caută… caută… Se îndrăgosteşte, vine şi arată părinţilor aleasa inimii lui. Tatăl lui se uită la ea, îl luă de-o parte pe fiul său şi-l întrebă:

– De-a cui este?

– De-a lui Pavalache, tată!

– Păi, în situaţia asta nu poţi sa te căsătoreşti cu ea, fiindcă este sora. Asta, e… îmi pare rău.. ştii valurile tinereţii, eu şi cu mama ei…

Necăjit, tânărul caută o altă fată. Găseşte, aşa că o prezintă şi pe aceasta. Tatăl îl i-a deoparte:

– Este de-a lui Stroe, nu? Nu poţi să te căsătoreşti cu ea că-ţi este soră. Ştii?!? Valurile tinereţii, fiule. Îmi pare rău.

Necăjit fiul îl întreabă:

– Auzi tată? Pe fata lu’ Cristea o ştii?

– Da fiule şi ea îţi este soră!

– Dar pe-a lu’ Marin o ştii?

– Da!

– Şi-mi este tot sora?

– Da fiule! îmi pare rău.. valurile tinereţii!

Dezamăgit fiul se duce la maică-sa şi-i spune:

– Auzi mamă nu vreau să fac scandal în casă, dar tata când era tânăr era armăsarul satului! Ăsta s-a culcat cu toate femeile din sat. Acum când vreau să mă însor şi eu îmi spune că nu pot cu aia că mi-e soră, cu aia nu că mi-e soră… Ce să fac, că am ajuns la disperare?

– Însoară-te liniştit mamă, cu cine vrei că nici tu nu eşti băiatul lu’ tac-tu!