Este unul din profeţii mici ai Vechiului Testament şi a prorocit în a doua jumătate a domniei regelui Ezechia (725-697 î.Hr.).

Prorocul Naum le-a spus ninivitenilor că cetatea lor va fi distrusă de foc şi apă, lucru care s-a şi întâmplat deoarece au mâniat pe Dumnezeu prin necredinţa lor.

"Domnul este un Dumnezeu zelos, Domnul se răzbună, El cunoaşte mânia. Domnul se răzbună pe potrivnicii Săi şi împotriva duşmanilor Săi stă neînduplecat. Domnul este îndelung-răbdător şi mult-milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor şi în furtună Îşi face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui". (Naum 1; 2,3)

Ninivitenii, care se pocăiseră pentru scurt timp după ce li s-a făcut cunoscut de către prorocul Iona că l-au mâniat pe Dumnezeu şi marea cetate Ninive va fi distrusă, văzând că nu s-a împlinit asupra lor prorocirea acestuia, s-au întors din nou la fărădelegile lor şi iarăşi au pornit spre mânie îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.

"Deci i-au ajuns pe ei această pierdere în chipul următor: era lângă Ninive un iezer mare de apă, care înconjura cetatea, şi, făcându-se cutremur mare de pământ, s-a scufundat cetatea în iezerul acela; iar o parte a cetăţii, care rămăsese pe munte, ieşind foc din pustie a ars-o. Aşa s-a împlinit prorocirea lui Naum, pedepsind Dumnezeu pe poporul cel păcătos, cu judecata Sa cea dreaptă. Căci pe cei ce îi miluise în zilele lui Iona Proorocul pentru pocăinţa lor, pe aceia iarăşi, după ce s-au răzvrătit, i-a pierdut mai pe urmă". (Vieţile Sfinţilor)

De la Prorocul Naum a rămas o carte în trei capitole cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, potrivit Agerpres.