Peninsula Sinai, unde se află muntele pe care Moise a primit tablele Legii, a constituit un mediu prielnic pentru ascetismul monahal. Relatarea pelerinei Egeria, care a vizitat, între anii 381-384, toate Locurile Sfinte din Palestina, Egipt, Muntele Sinai, Transiordania, Siria, face cunoscută existenţa multor chilii aşezate pe versanţii muntelui, pe al cărui vârf se afla o bisericuţă, unde monahii se adunau pentru săvârşirea Sfintei Liturghii.

Călugării nevoitori în aceste locuri, aflate în calea năvălirilor barbare, au plătit însă adeseori cu preţ de sânge credinţa şi mărturisirea lor.

În această situaţie s-au aflat şi părinţii ucişi în prima năvălire de la începutul secolului al IV-lea, când au pierit în Sinai 40 de pustnici şi în Mănăstirea Rait, acelaşi număr de călugări, 40.

După aceasta, trecând ani mulţi, în zilele Sfântului Nil Sinaitul, Muntele Sinai iarăşi a fost ţinta incursiunilor beduinilor arabi.

A doua năvălire a fost relatată de Sfântul Nil, care a fost prefect (eparh) al Constantinopolului în timpul domniei împăratului Teodosie al II-lea (401-450) şi a ales împreună cu soţia sa şi cei doi copii, un băiat şi o fată, să intre în monahism.

Martirizarea cuvioşilor s-a făcut noaptea, după Slujba Utreniei. Unii au putut să fugă, între care şi Sfântul Nil, dar fiul său, Teodul, a fost prins. Prin iconomie divină Sfântul Nil şi-a găsit fiul care a fost vândut ca rob şi a fost răscumpărat de episcopul cetăţii Eluzia, care l-a şi hirotonit preot.

* Sfânta Nina s-a născut la sfârşitul secolului al III-lea în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia (https://doxologia.ro/).

Tatăl ei, Zavulon, a plecat din Capadociei pentru a-şi oferi serviciile împăratului Maximian, iar mama sa, Suzana, născută şi ea în Capadocia, era sora episcopului Ierusalimului.

Părinţii Sfintei Nina s-au cunoscut şi s-au căsătorit la Ierusalim, după care au plecat în Capadocia.

La împlinirea vârstei de 12 ani, Sfânta Nina a venit împreună cu familia la Ierusalim. De acolo, tatăl său a plecat în pustia Iordanului, închinându-şi viaţa lui Hristos, iar mama sa a rămas să slujească ca diaconiţă în Sfânta Biserică a Învierii pentru a avea grijă de femeile sărmane şi bolnave.

Sfânta Nina a plecat din Oraşul Sfânt către Armenia împreună cu Sfânta Ripsimia şi treizeci şi cinci de fecioare, însoţite de stareţa Gaiani. Veniseră din Roma pentru a scăpa de prigoana lui Diocleţian, care o voia pe Ripsimia de soţie. Acestea sunt pomenite ca muceniţe în ziua de 30 septembrie, fiind mult chinuite şi în cele din urmă omorâte de regele Armeniei, Tiridati.

Sfânta Nina a ajuns să predice neîncetat Sfânta Evanghelie şi le spunea georgienilor să se roage, pregătindu-i în acest fel pentru sfântul botez, care s-a săvârşit cu ajutorul Sfântului împărat Constantin cel Mare, acesta l-a trimis în Iviria pe arhiepiscopul Antiohiei, Eustatie, împreună cu doi preoţi.

Arhiepiscopul a botezat mai întâi familia regală, după care i-a botezat pe ostaşii şi demnitarii regelui.

Poporul s-a apropiat cu multă bucurie de taina botezului, îndemnat de cuvintele Sfintei Nina, care le spunea că cel care se va naşte din apă şi din Duh (Ioan 3, 5) va vedea lumina cea adevărată şi va moşteni viaţa veşnică (https://doxologia.ro/).

Sfânta Nina, după mulţi ani de rodnică misiune, şi-a dat duhul în pace în mâinile lui Hristos în ziua de 14 ianuarie, cel mai probabil în anul 338, notează Agerpres.